Poveste de Valentine’s Day
Julius Constantinescu
Puţin trecut de miezul nopţii, într-un supermarket din zona Berceni. La casă, o doamnă cumplită la înfăţişare face un tărăboi de nedescris.
Doamna: Adică mă furi în faţă, fetiţo!
Fata de la casă (împăciuitoare): Nu, doamnă.
Doamna (isterică): Nu ţi-e ruşine, nesimţita dracului!
Fata (disperată): Doamnă, verificaţi pe bon.
Doamna (aruncându-i o privire cumplită): Tot eu să verific, hoaţo? Cum îţi permiţi?
Fata (disperată): Verific eu.
Fata ia bonul.
Fata: Lapte – 22 de mii, brânză topită, 24…
Doamna (urlă): Cum adică brânză topită 34??
Fata (stins): 24 am spus…
Doamna: Incredibil! Toanta dracului!
Doamna (se întoarce spre magazin şi tipă): Cine este şefa acestei dudui?
De lângă o vitrină se desprinde o vânzătoare mai în vârstă.
Şefa: Ce s-a întâmplat?
Doamna: Această duduie este foarte obraznică. Vreau să-i faceţi un raport.
Şefa (către fată): Ce-ai făcut, Ioana?
Fata: Nimic. Doamna crede că a plătit prea mult.
Doamna: Mi-a vorbit obraznic! Vreau să-i faceţi raport.
Şefa: Dacă a greşit, o să luăm măsuri.
Doamna (învineţindu-se de indignare): Dacă a greşit? E o nesimţită! Vreau să văd acum cum îi scrieţi raportul!
Şefa: Ioana, dă-i te rog doamnei caietul de reclamaţii, să scrie dânsa ce nemulţumiri are.
Fata (pierită): Desigur.
Bodyguardul (spre doamnă): Să ştiţi că nu şi-a făcut decât meseria. Uitaţi, verifică acum bonul.
Doamna (aruncându-i o privire furioasă): Te-am întrebat ceva? Atunci ce te bagi?
Bodyguardul tace, învins.
Eu (adresându-mă şefei): Doamnă, n-am fost chiar de la început, dar, din ce am văzut, fata a fost foarte politicoasă. Doamna, în schimb (mă întorc spre doamna cumplită la înfăţişare şi ridic un deget), foloseşte un limbaj suburban.
Fata (cu lacrimi de recunoştinţă în ochi): Mulţumesc frumos!
Bodyguardul (îndatoritor): Mulţumesc frumos!
Şefa (uşurată): Mulţumim frumos.
Eu (adresându-mă doamnei cumplite, cu o voce de gheaţă): Vă rog să vă strângeţi astea, că n-am de gând să stau aici toată noaptea.
Doamna mă priveşte cu ură. Îi arunc o privire cumplită şi ridic ameninţător degetul. Nu e nevoie de cuvinte, faţa mea exprimă destul de bine mesajul „dacă deschizi gura, ar putea fi ultimele tale cuvinte!”.
Mă priveşte sălbatic, dar privirea mea e şi mai sălbatică. Îşi strânge cumpărăturile fără o vorbă, urmărită de degetul meu ameninţător. Întreg personalul mă înconjoară cu dragostea lui.
O singură dată dacă aş fi reuşit asta acasă, astăzi l-am fi sărbătorit pe sfântul Julică.
După care te-ai întors pe partea cealaltă şi ai dormit tun până dimineaţă, nu? =))
Si iaca asa ai facut fericiti, de Valentine’s Day, trei oameni!
Felicitari, nu oricine poate!:D
trebuia sa-i dai un ursulet roz
O singura nelamurire am. Acasa, cine este Doamna? 🙂 🙂 🙂
@ Julius: Şi-a spus cuvântul experienţa din luptele cu maleficii ursuleţi de pluş ;))
Chiar nu văd ce motive ai putea avea să faci așa ceva acasă…
Bre, ce-i asta? Nu trebuia sa scrie Simona Catrina?
@Dan1: Scrie mai târziu, bre, după ce termină de stivuit ursuleţii… =))
[…] This post was mentioned on Twitter by JuliusDC, Ovidiu Eftimie. Ovidiu Eftimie said: Poveste de Valentine’s Day http://ff.im/-xZfD4 […]
Ai avut noroc…putea sa te apostrofeze si pe tine: “Domnii din zilele astea nu mai sunt ce au fost!” Si de aici diferite variatii :))
Deci va dati seama cat e de tare Julius daca si bodyguardul i-a zis “multumesc frumos” :))
@Radu Udrescu
Daaa, cred ca i-a zis: “Durule! Masculule!” :))
Parc-am mai citit textul asta pe undeva…Am, asa, o senzatie de deja-vu. :))
Probabil era nevasta-mea…
@ErRon – Eh, un fleac! Fata de cat tre’ sa munceasca acasa… ;))
Auzi, da’ daca doamna nu era asa cumplita la infatisare? Daca se infatisa intr-un mod foarte imbietor? 😀
Julius este un adevarat D’Artagnan!
Happy Valentine’s Day Julius, Happy Valentine’s Day tuturor!
@odille
aia cu valentine e ca sa le invarti cutitul in rana mai bine, nu??
Da, asa a fost. Si inca ceva. Numai 3 minute mai tarziu, in gangul de dupe colt, unde un cersetor chior tremura cu un catel in brate:
Sfantul Julica (spre Doamna cumplita)
– Sarut manusitele, stimtata doamna, ati fost magnifica, mirobolanta, jerba de culori actoricesti, nu alta. Draga Olteanu e un stift pe langa dumneavoastra! (si pac, un picior in cap cersetorului – “Misca de-aci, zdreanta!”)
– He, he, he, rasuna in gangul mizer, ce face iubirea din om, tinere! Atata circ pentru o biata vanzatoare!
– Teatru pur, stimata mea doamna, mare doamna, dar ce biata vanzatoare, un inger, un chiparos de langa Pomul Vietii, o Sharon Stone in anii tineretii…
– Gura si banii!, se otari, fara de veste, Doamna.
– Aaa, ce bani?
– Banii pe sceneta, Goe, ca doar nu credeai ca joc moca in caruta?
– Doamna, scumpa doamna, dar credeam ca doar asa…de placerea jocului, stiti, eu sunt intelectual, intelelctual adevarat de la Daily Cotcodac, imi dau putinii bani pe carti, cara n-am avut cand eram mic si…
– Iti rup urechile, haimana, deci esti din aia care-l scrieti de rau pe Remusel? Remuselu meu, presedintele mamicii…
(va urma?)
Meritai o inima mare, rosie si gratis pentru asta.haha.
Măi, la voi în Berceni mai cupărați cu lei vechi? Că am găsit un teanc de câteva zeci de mii prin casă și nu știu ce să fac cu ei…
De fapt cred ca singura grija a lui Julius era sa nu intarzie acasa, altfel Doamna (de acasa) nici macar presuletul nu i l-ar mai fi oferit :))
To silva card
Dute cu ei la cel mai apropiat sediu BNR si ti-i schimba.
@camionagiu, nu esti sanatos! Iar eu nu pot sa-ti dau decât un like, când tu meriti macar 10 numai de la mine! =))
@slvc
Vezi bre, ca poate sunt, de fapt, lei noi. Faptul ca sunt zeci de mii, nu-nseamna automat ca sunt vechi! =))
@sebra
Pă’ nu-i trebe preşuleţ bre? Are ursuleţ de pluş! Doarme pe el. =))
Jules am si eu o o rugaminte la matale. Copiii din cartier ma alearga si-mi ceri autografe la misto. Crezi ca poti sa ai o discutie si cu ei.? Te rog! Iti multumesc aticipat!
da lui Rashi daca-i arati degetul ce zice? “Mai vreau o portie de ficatei de rata si curata tu rahatelul acela din sufragerie, te rog, bine”?
@Dan1,
Nu cred că are curaj să doarmă cu ursuleţul de pluş.N-ai văzut ce-a tăvălit cu el pe jos?? :))
@admini
Acuma, serios, nici unul dintre voi nu e instare sa scrie o poveste draguuuuta de dragoste, in ziua de azi???
Ceva dulce, duios si tandru, plin de bezele si inimioare roz, ceva terminat cu o casatorie de proba in fata Casei de cultura a studentilor din Cluj?
Obisnuiesc sa gasesc pe site-ul asta (pe care-l facurati pe internet, cum bine a observat Maruta!), ceea ce-mi lipseste in viata reala, d’apoi vaz ca azi, desi chiulii de la scoala pe caz de boala,nu gasesc ceva care sa ma satisfaca (‘telectual, sa nu fie interpretari!):D
@sebra
Pai tocmai, s-au imprietenit! =))
http://www.youtube.com/watch?v=o_c5QcmkAww
La multi ani cititorilor nostri din Liechtenstein !
Si totusi, azi comemoram 207 ani si 2 zile de la trecerea in nefiinta a lui Kant si nu vad absolut nici o mentionare a acestui trist eveniment. Numa’ sfinti de-astia de ciucalata, inventati, gen Sf. Giulius.
e jale: voiam să comentez ceva, şi tot citind comentarii, am uitat…
later: aoleu, am uitat să-mi iau pastila.
aia de ţinere de minte, bre!!! ;))
@ErRon
Sunt in stare bre, da’ nu vor! =))
… pt ca ai fi murit o moarte crunta, nu? Cum numai sfintii sunt in stare sa moara! lasa, julica, ca nu-i timpul pierdut… ;))
Mare om,mare caracter,mare sef! Bravo Julius!
@Julică: şi când te-ai trezit ţi-ai spus: “Ce bine am mai visat…!”. 🙂