Poveste de Valentine’s Day

Julius Constantinescu

Puţin trecut de miezul nopţii, într-un supermarket din zona Berceni. La casă, o doamnă cumplită la înfăţişare face un tărăboi de nedescris.

Doamna: Adică mă furi în faţă, fetiţo!
Fata de la casă (împăciuitoare): Nu, doamnă.
Doamna (isterică): Nu ţi-e ruşine, nesimţita dracului!
Fata (disperată): Doamnă, verificaţi pe bon.
Doamna (aruncându-i o privire cumplită): Tot eu să verific, hoaţo? Cum îţi permiţi?
Fata (disperată): Verific eu.

Fata ia bonul.

Fata: Lapte – 22 de mii, brânză topită, 24…
Doamna (urlă): Cum adică brânză topită 34??
Fata (stins): 24 am spus…
Doamna: Incredibil! Toanta dracului!
Doamna (se întoarce spre magazin şi tipă): Cine este şefa acestei dudui?

De lângă o vitrină se desprinde o vânzătoare mai în vârstă.

Şefa: Ce s-a întâmplat?
Doamna: Această duduie este foarte obraznică. Vreau să-i faceţi un raport.
Şefa (către fată): Ce-ai făcut, Ioana?
Fata: Nimic. Doamna crede că a plătit prea mult.
Doamna: Mi-a vorbit obraznic! Vreau să-i faceţi raport.
Şefa: Dacă a greşit, o să luăm măsuri.
Doamna (învineţindu-se de indignare): Dacă a greşit? E o nesimţită! Vreau să văd acum cum îi scrieţi raportul!
Şefa: Ioana, dă-i te rog doamnei caietul de reclamaţii, să scrie dânsa ce nemulţumiri are.
Fata (pierită): Desigur.
Bodyguardul (spre doamnă): Să ştiţi că nu şi-a făcut decât meseria. Uitaţi, verifică acum bonul.
Doamna (aruncându-i o privire furioasă): Te-am întrebat ceva? Atunci ce te bagi?

Bodyguardul tace, învins.

Eu (adresându-mă şefei): Doamnă, n-am fost chiar de la început, dar, din ce am văzut, fata a fost foarte politicoasă. Doamna, în schimb (mă întorc spre doamna cumplită la înfăţişare şi ridic un deget), foloseşte un limbaj suburban.
Fata (cu lacrimi de recunoştinţă în ochi): Mulţumesc frumos!
Bodyguardul (îndatoritor): Mulţumesc frumos!
Şefa (uşurată): Mulţumim frumos.
Eu (adresându-mă doamnei cumplite, cu o voce de gheaţă): Vă rog să vă strângeţi astea, că n-am de gând să stau aici toată noaptea.

Doamna mă priveşte cu ură. Îi arunc o privire cumplită şi ridic ameninţător degetul. Nu e nevoie de cuvinte, faţa mea exprimă destul de bine mesajul „dacă deschizi gura, ar putea fi ultimele tale cuvinte!”.

Mă priveşte sălbatic, dar privirea mea e şi mai sălbatică. Îşi strânge cumpărăturile fără o vorbă, urmărită de degetul meu ameninţător. Întreg personalul mă înconjoară cu dragostea lui.

O singură dată dacă aş fi reuşit asta acasă, astăzi l-am fi sărbătorit pe sfântul Julică.

38 Comentarii »

  1. andryusha 14/02/2011 @ 13:02

    După care te-ai întors pe partea cealaltă şi ai dormit tun până dimineaţă, nu? =))

  2. ErRon 14/02/2011 @ 13:04

    Si iaca asa ai facut fericiti, de Valentine’s Day, trei oameni!
    Felicitari, nu oricine poate!:D

  3. fanu lu` Ju` 14/02/2011 @ 13:09

    trebuia sa-i dai un ursulet roz

  4. Rada 14/02/2011 @ 13:09

    O singura nelamurire am. Acasa, cine este Doamna? 🙂 🙂 🙂

  5. Cms 14/02/2011 @ 13:11

    @ Julius: Şi-a spus cuvântul experienţa din luptele cu maleficii ursuleţi de pluş ;))

  6. Ferdinand 14/02/2011 @ 13:12

    Chiar nu văd ce motive ai putea avea să faci așa ceva acasă…

  7. Dan1 14/02/2011 @ 13:12

    Bre, ce-i asta? Nu trebuia sa scrie Simona Catrina?

  8. andryusha 14/02/2011 @ 13:29

    @Dan1: Scrie mai târziu, bre, după ce termină de stivuit ursuleţii… =))

  9. […] This post was mentioned on Twitter by JuliusDC, Ovidiu Eftimie. Ovidiu Eftimie said: Poveste de Valentine’s Day http://ff.im/-xZfD4 […]

  10. Delia 14/02/2011 @ 13:32

    Ai avut noroc…putea sa te apostrofeze si pe tine: “Domnii din zilele astea nu mai sunt ce au fost!” Si de aici diferite variatii :))

  11. Radu Udrescu 14/02/2011 @ 13:40

    Deci va dati seama cat e de tare Julius daca si bodyguardul i-a zis “multumesc frumos” :))

  12. Dan1 14/02/2011 @ 13:41

    @Radu Udrescu
    Daaa, cred ca i-a zis: “Durule! Masculule!” :))

  13. Insignifianta 14/02/2011 @ 13:55

    Parc-am mai citit textul asta pe undeva…Am, asa, o senzatie de deja-vu. :))

  14. Gobblin 14/02/2011 @ 14:14

    Probabil era nevasta-mea…

  15. N.A. 14/02/2011 @ 14:16

    @ErRon – Eh, un fleac! Fata de cat tre’ sa munceasca acasa… ;))

  16. N.A. 14/02/2011 @ 14:17

    Auzi, da’ daca doamna nu era asa cumplita la infatisare? Daca se infatisa intr-un mod foarte imbietor? 😀

  17. Odille 14/02/2011 @ 14:39

    Julius este un adevarat D’Artagnan!

    Happy Valentine’s Day Julius, Happy Valentine’s Day tuturor!

  18. alinuta 14/02/2011 @ 14:50

    @odille

    aia cu valentine e ca sa le invarti cutitul in rana mai bine, nu??

  19. camionagiu 14/02/2011 @ 15:00

    Da, asa a fost. Si inca ceva. Numai 3 minute mai tarziu, in gangul de dupe colt, unde un cersetor chior tremura cu un catel in brate:

    Sfantul Julica (spre Doamna cumplita)

    – Sarut manusitele, stimtata doamna, ati fost magnifica, mirobolanta, jerba de culori actoricesti, nu alta. Draga Olteanu e un stift pe langa dumneavoastra! (si pac, un picior in cap cersetorului – “Misca de-aci, zdreanta!”)

    – He, he, he, rasuna in gangul mizer, ce face iubirea din om, tinere! Atata circ pentru o biata vanzatoare!
    – Teatru pur, stimata mea doamna, mare doamna, dar ce biata vanzatoare, un inger, un chiparos de langa Pomul Vietii, o Sharon Stone in anii tineretii…
    – Gura si banii!, se otari, fara de veste, Doamna.
    – Aaa, ce bani?
    – Banii pe sceneta, Goe, ca doar nu credeai ca joc moca in caruta?
    – Doamna, scumpa doamna, dar credeam ca doar asa…de placerea jocului, stiti, eu sunt intelectual, intelelctual adevarat de la Daily Cotcodac, imi dau putinii bani pe carti, cara n-am avut cand eram mic si…
    – Iti rup urechile, haimana, deci esti din aia care-l scrieti de rau pe Remusel? Remuselu meu, presedintele mamicii…

    (va urma?)

  20. Ella A. 14/02/2011 @ 15:01

    Meritai o inima mare, rosie si gratis pentru asta.haha.

  21. silavaracald 14/02/2011 @ 15:03

    Măi, la voi în Berceni mai cupărați cu lei vechi? Că am găsit un teanc de câteva zeci de mii prin casă și nu știu ce să fac cu ei…

  22. sebra 14/02/2011 @ 15:06

    De fapt cred ca singura grija a lui Julius era sa nu intarzie acasa, altfel Doamna (de acasa) nici macar presuletul nu i l-ar mai fi oferit :))

  23. ion ion-romanul care nu face politica 14/02/2011 @ 15:12

    To silva card
    Dute cu ei la cel mai apropiat sediu BNR si ti-i schimba.

  24. Dan1 14/02/2011 @ 15:14

    @camionagiu, nu esti sanatos! Iar eu nu pot sa-ti dau decât un like, când tu meriti macar 10 numai de la mine! =))

  25. Dan1 14/02/2011 @ 15:16

    @slvc
    Vezi bre, ca poate sunt, de fapt, lei noi. Faptul ca sunt zeci de mii, nu-nseamna automat ca sunt vechi! =))

  26. Dan1 14/02/2011 @ 15:19

    @sebra
    Pă’ nu-i trebe preşuleţ bre? Are ursuleţ de pluş! Doarme pe el. =))

  27. mizeria_inumana 14/02/2011 @ 15:32

    Jules am si eu o o rugaminte la matale. Copiii din cartier ma alearga si-mi ceri autografe la misto. Crezi ca poti sa ai o discutie si cu ei.? Te rog! Iti multumesc aticipat!

  28. Sare'n Ochi 14/02/2011 @ 15:40

    da lui Rashi daca-i arati degetul ce zice? “Mai vreau o portie de ficatei de rata si curata tu rahatelul acela din sufragerie, te rog, bine”?

  29. sebra 14/02/2011 @ 16:33

    @Dan1,
    Nu cred că are curaj să doarmă cu ursuleţul de pluş.N-ai văzut ce-a tăvălit cu el pe jos?? :))

  30. ErRon 14/02/2011 @ 16:37

    @admini
    Acuma, serios, nici unul dintre voi nu e instare sa scrie o poveste draguuuuta de dragoste, in ziua de azi???
    Ceva dulce, duios si tandru, plin de bezele si inimioare roz, ceva terminat cu o casatorie de proba in fata Casei de cultura a studentilor din Cluj?
    Obisnuiesc sa gasesc pe site-ul asta (pe care-l facurati pe internet, cum bine a observat Maruta!), ceea ce-mi lipseste in viata reala, d’apoi vaz ca azi, desi chiulii de la scoala pe caz de boala,nu gasesc ceva care sa ma satisfaca (‘telectual, sa nu fie interpretari!):D

  31. Dan1 14/02/2011 @ 16:39

    @sebra
    Pai tocmai, s-au imprietenit! =))

  32. Lepka 14/02/2011 @ 16:58

    http://www.youtube.com/watch?v=o_c5QcmkAww

    La multi ani cititorilor nostri din Liechtenstein !

  33. Ina_adevarata 14/02/2011 @ 17:14

    Si totusi, azi comemoram 207 ani si 2 zile de la trecerea in nefiinta a lui Kant si nu vad absolut nici o mentionare a acestui trist eveniment. Numa’ sfinti de-astia de ciucalata, inventati, gen Sf. Giulius.

  34. mifty 14/02/2011 @ 18:54

    e jale: voiam să comentez ceva, şi tot citind comentarii, am uitat…

    later: aoleu, am uitat să-mi iau pastila.
    aia de ţinere de minte, bre!!! ;))

  35. Dan1 14/02/2011 @ 21:18

    @ErRon
    Sunt in stare bre, da’ nu vor! =))

  36. Cris 14/02/2011 @ 21:31

    … pt ca ai fi murit o moarte crunta, nu? Cum numai sfintii sunt in stare sa moara! lasa, julica, ca nu-i timpul pierdut… ;))

  37. Gigi 15/02/2011 @ 09:42

    Mare om,mare caracter,mare sef! Bravo Julius!

  38. Daniel Chiriţă 28/02/2011 @ 14:32

    @Julică: şi când te-ai trezit ţi-ai spus: “Ce bine am mai visat…!”. 🙂

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Comentează