Ovidiu Raeţchi
Suparare mare ieri in redactia Daily Cotcodac: canapelele tapisate cu piele de crocodil si strut (modest), peretii imbracati in plasme, torsul lent al laptopurilor laptoase, covoarele planturoase de Khorassan si Buhara – toate aceste mici atentii cu care Julius isi rasfata colaboratorii nu mai consolau pe nimeni. Motivul tinea de domeniul evidentei si mi-a fost impartasit, pe rand, in scurte izbucniri nervoase, de fiecare membru al echipei:
Eftimie: S-au implinit azi 207 ani de la moartea lui Immanuel Kant. 207 ani in cap, 12 februarie 1804, Koningsberg – o cifra care vorbeste de la sine. Si nu gasesti nimic in presa despre asta, niciun cuvant. Am consultat febril, la sala, Revista de Filosofie Analitica: nimic. Romania Literara, care trona intr-o carciuma: nimic. Dilema – cangi. Idei in dialog – nici atat.
Julius: E greu de inteles. Vorbim, in fond, de omul care a realizat sinteza critica a filosofiei empiriste insulare – ma gandesc, desigur, la Locke, Hume sau Hobbes – cu rationalismul continental al unui Descartes ori Spinoza – nici nu-l mai amintesc pe Leibniz. Fara capacitatea lui de a indica existenta unor judecati sintetice apriori – unor judecati care nu vin asadar aposteriori, din experienta, si care constituie veritabile categorii in baza carora functioneaza ratiunea pura, grupand si legand datele primite ulterior prin simturi – unde plm am fi azi? Intr-un dogmatism post-medieval steril, probabil. Eu, unul – si cred ca vorbesc in numele tuturor – nu-l pot concepe pe Hegel fara Kant. Iar fara Hegel…
Dr. Ionut Sendroiu: Eu nu sunt atat de impresionat de contributia epistemologica a lui Kant. Dar pentru efortul sau etic – imi stiti slabiciunile – cred ca merita macar doua cuvinte. Kant a fost primul care a reusit sa elibereze morala de sentimentalisme, reducand-o salutar la conditia categoricului “sollen”. Eu nu practic virtutea pentru ca “imi place”, nici pentru ca “e bine”, ci exclusiv pentru ca “trebuie”. Valoarea eticii e intotdeauna transcendentala – depaseste conditionarile subiectului: imperativele conditionate (“trebuie sa faci cutare ca sa obtii cutare”) nu au nicio substanta morala. In schimb imperativul categoric la care Kant reduce morala pura – “Actioneaza astfel incat maxima actiunii tale sa poata fi impusa ca lege universala” e beton sub raportul constructiei logice.
M3bis: Unde mai pui faptul ca Immanuel Kant e probabil singurul intelectual care nu a facut niciodata sex. Daca nici pentru asta nu mai te comemoreaza nimeni…
II
Singurul mod in care am putut alunga putin supararea din somptoasa redactie a fost promisiunea de a indrepta cat de cat lucrurile, de a salva onoarea presei quality romanesti: daca nu Daily Cotcodac, atunci cine? Si am fost bine intentionat – chiar am fost; mi-am fisat Metaphysische Anfangsgründe der Naturwissenschaft, Prolegomena zu einer jeden künftigen Metaphysi, die als Wissenschaft wird auftreten können si, evident, Kritik der reinen Vernunft. Dar, taman cand dadeam de cap si la Kritik der praktischen Vernunft si ma pregateam sa scriu articolul comemorativ, ma pune naiba sa documentez putin si inferenta lui M3bis, care inca imi rasuna in ureche: „Unde mai pui faptul ca Immanuel Kant e probabil singurul intelectual care nu a facut niciodata sex…”.
Si uite asa, dupa alte fisari, cercetari panel si studii comparative, a iesit topul de mai jos. Care reprezinta, implicit, si cel mai frumos omagiu care putea fi adus memoriei celui care a fost Immanuel Kant.
Topul pierderii onorabile a virginitatii la scriitori
• Byron. La 9 ani. Cu o asistenta medicala.
• Alphonse Daudet. La 12 ani.
• James Joyce. La 14 ani, cu o prostituata.
• Jack London. La 15 ani. Cu o pustoiaca numita Mamie.
• Friedrich Nietzsche. La 15 ani, cu o contesa de 30.
• Gabriele D’Annunzio. La 16 ani, cu o prostituata din Florenta.
• W. Somerset Maugham. La 16 ani. Cu respectabila Ellingam Brooks, de 26 de ani.
• Lev Tolstoi. La 16 ani. Cu o prostituata.
• Giovanni Jacopo Casanova. La 17 ani. Cu Nanetta si Marta Savorgnan
• Alexandre Dumas. La 17 ani.
Topul pierderii cam lipsite de glorie a virginitatii la scriitori
• Victor Hugo. La 20 de ani. Cu nevasta.
• Franz Kafka. La 20 de ani. Cu o vanzatoare.
• Jean-Jacques Rousseau. La 21 de ani. Cu Madame de Warens, 34 de ani.
• Bertrand Russell. La 22 de ani. Cu nevasta.
• Honoré de Balzac. La 23 de ani. Cu o doamna de 45.
• André Gide. La 23 de ani. Cu un tunisian de 14 ani.
• D.H. Lawrence. La 23 de ani. Cu nevasta. Nevasta unui farmacist.
• H.G. Wells. La 25 de ani. Cu o prostituata.
• George Bernard Shaw. La 29 de ani. Cu vaduva Jenny Patterson, de 44 de ani
• Mark Twain. La 34 de ani. Cu nevasta.
Topul pastrarii integrale a virginitatii la scriitori
• Immanuel Kant
• Isaac Newton
• René Descartes
• Jorge Luis Borges
• Emily Bronte
• Charlotte Bronte
• Lewis Carroll
• Ralph Waldo Emerson