Ovidiu Eftimie
Citind plictisitoarea poveste de viaţă a lui Richard Inimă de Leu, oricine ar fi acel nespălat a Evului mediu britanic, mi-am adus aminte de un adevărat c… al actualului imperiu britanic: Christopher Lee.
Ştiu că azi nu s-a întâmplat nimic legat de omul de care vorbesc, dar parcă tot e mai bine decât sărbătorirea nu-ştiu-cărui eşec al unor bulangii francezi prin mijlocul Europei.
Toată lumea îl ştie pe Christopher Lee, a fost Saruman în Stăpânul Inelelor şi contele Dooku în nişte filme cu tema Star Wars care nu au fost produse niciodată (or să aibă aceeaşi soartă ca Star Wars Holiday Special). Mai sunt unii ce l-ar şti din „Man with a the golden gun”, da’ aia înseamnă că deja îşi încasează pensia de colonel la ora asta. Totodată, Lee este CBE al imperiului Britanic, chestie ce echivalează, în România, cu certificat şi pensie de revoluţionar, invitaţii la OTV, Antena şi Realitatea.
Intermezzo.
M-am inspirat când am scris textul ăsta de pe site-ul Cracked, pentru că eu nu lucrez la apropo.ro ca maestrul Galice, să mă dau original.
Revenim.
Acum, să povestim de ce Christopher Lee este mult mai coaie decât orice general mort de care vorbeşte Pircă în textele sale. Pentru început, Lee a fost în război, Al doilea război mondial, şi nu orice ciocoflender. A făcut parte dintr-o echipă specială de comando ce se ocupa de „ungentelmanly warfare”, băieţi care au fost puşi de Churchill să-i ardă pe nazişti oriunde i-ar prinde. Adică a făcut în realitate chestiile despre care Tarantino visează că le-ar fi putut face Brad Pitt. În vremurile alea s-a împrietenit cu Ian Flemming, un gagiu ce a scris mai încolo nişte cărţi despre un super agent secret care putea să ucidă pe orice vrea, pe nume James Bond. Şi da, Flemming a zis că şi-ar dori ca rolul lui Bond să fie jucat, de se va face un film, de Christopher Lee.
N-a fost să fie. La fel cum n-a fost să fie ca Lee să joace rolul lui Gandalf în triologia Stăpânul Inelelor, aşa cum şi-a dorit Tolkien, autorul cărţilor, preten la cataramă cu CBE-ul britanic. A jucat rolul lui Saruman şi s-a scos, în definitiv, Gandalf e un tâmpit care distruge cam tot filmul cu senilitatea sa ieşită din comun (dacă tot poate să cheme vulturii, de ce nu i-a pus direct să ducă inelul în vulcan?).
La bătrâneţe, să tot fi avut aproape 90 de ani, Christopher Lee s-a gândit să scoată şi un album de metal, numit Charlemagne, pentru că pretinde că se trage din interesantul rege al Franţei.
Şi-apoi, cine nu şi-ar dori ca orice om ajuns la vârsta senilităţii să se apuce de rock? Până şi fanii Iris visează la asta, când ascultă ce cântă Minculescu.