Ovidiu Eftimie
Am citit pe blogul unui tip că “Networking is a must”. Partea cu “must” m-a atras, se ştie, e toamnă şi, vorba lui Blaga poetul, “se coace pelinul în boabe de struguri şi-n guşe de viperi veninul”. Era cu băuturică să înţeleg.
De fapt nu. Era cu social media. Iar tipul care deţinea blogul tocmai îmi explicase pe twitter principiile concurenţei în materie de site-uri de promovare a Braşovului, cam în ce nişă se încadrează site-ul meu şi în ce nişă sunt ălea care apar odată pe săptămână şi cum… oo căcat, m-am plictisit doar scriind despre ce era vorba.
Dracu’ ştie ce-a fost în capul meu, probabil nu eram suficient de beat, în loc să-mi văd de treabă (halbă), m-am uitat şi pe alte site-uri de genul ăsta, făcute de oameni care vorbesc despre social-media, networking şi web 2.0, şi am reuşit să trag nişte concluzii.
Prima, şi cea mai importantă este: nu vă uitaţi pe astfel de site-uri, o să orbiţi. Dacă aveţi copii şi-i vedeţi că umblă pe astfel de site-uri plezniţi-i şi deschideţi-le dracului un site cu pornache sau nazisme, ceva uşor. Vă spun eu ce e acolo: nişte oameni care scriu despre cum s-au întâlnit cu alţi oameni (fiecare având minimum două bloguri) şi îşi dau link-uri între ei. Când termină de linkuit se apucă de făcut conferinţe în care povestesc ce fain e să te întâlneşti şi să dai link către ăla cu care te-ai întâlnit. După care dau link-uri spre site-ul dedicat acelei întâlniri.
Plus facebook, hashtag pe twitter, şi butoane de like şi link-uri şi smile-uri şi explicaţii, un film pe youtube despre cum a fost acolo, trei pe vimeo, şi un articol pe un site de business obscur dar care nu pare aşa întrucât are cuvântul business în el (ia încercaţi cu orice cuvânt şi bussines să vedeţi ce bine iese: netbussines.ro, combussines.ro, newmediabussiness.ro sau chiar dailybusiness.ro).
Ca să înţelegeţi gravitatea fenomenului şi să vă reveniţi din plictiseală, vă doi da un exemplu: eu am pisică, Julius are pisică , Pircă are pisică. În mod logic, din ce am învăţat din desenele animate, asta ar explica de ce peştii lui Petreanu au zile grele. Totodată explică de ce suntem nişte puturoşi, animalul seamănă cu stăpânul, ştiţi cum e.
Dar noi vorbim de web 2.0 şi social media, ceea ce înseamnă că facem fiecare dintre noi un site dedicat celor ce vor să ştie cum e să ai pisică, în care vom povesti despre conferinţele ce le vom face, vom invita specialişti în sfaturi pentru oamenii care au pisică şi ne vom da link-uri între noi. Totodată, întrucât l-am pomenit şi pe Pircă, acesta va scrie o scurtă istorie a pisicilor persane, în care va povesti cum medita Mahomed odată în deşert şi, când să plece, a văzut că pisica sa adormise aşa că a tăiat o bucată din cearşaful pe care sta, astfel încât să poată lua restul fără să deranjeze putoarea. Important este că, după doi ani de zile în care vom face numai de-astea, nu vom scrie absolut nimic util despre pisici şi nici măcar nu vom da vreun sfat, şi nici măcar o poză simpăticuţă cu pisici. În schimb online-ul românesc va fi plin de noi şi ideile noastre despre cum poţi să-ţi faci un site, cont de facebook, twitter, magazin online şi youtube despre pisici.
Până la urmă adevăraţii specialişti în social media ne vor demasca drept impostori, fiindcă e clar că nu poţi să vorbeşti cu competenţă despre pisici dacă ai una acasă, deci ştii cam despre ce-i vorba.
PS: Julius, ca să mai salvăm ceva din mizeria asta de text bagă o poză cu o pisicuţă ceva, că noi nu suntem genul ăla de oameni care trăiesc din social media.
Nota redacţiei: Puteţi să vă prefaceţi că v-a plăcut textul ăsta dând un RT (aveţi sus buton de tweetmeme), un like şi un share pe facebook . Diseară, maestrul Eftimie este invitat la Ceasu’ rău , unde e posibil să vorbească şi despre social media, printre alte subiecte abordate îndeobşte de oameni la băutură.