Radu Pircă
Dacă aveţi prietenă şi vă duce în fiecare săptămână la teatru, “ca să nu rămâi un ţăran tâmpit ca toţi prietenii ăia ai tăi”, e foarte posibil să fi nimerit măcar o dată şi la o piesă a lui Jean Giraudoux. În acest caz, sigur aţi constatat că e cu o clasă peste toţi autorii la modă de piese experimentale şi, fapt cu totul bizar, că la comediile lui chiar râzi, deşi e francez. Cum de n-aţi auzit de el până acum?
Ei bine, Franţa a avut ghinionul ca în secolul trecut să aibă 4 genii literare, încă vreo 3 scriitori buni, unul bun, dar înfiorător de plicticos, o duzină de mediocrităţi (nu proşti; aşa, cum e Cărtărescu) şi 16 Nobeluri pentru literatură. Acum ghiciţi cum s-au împărţit premiile.
Logic, 2 Nobeluri s-au dus din start la minorităţi – Beckett şi un chinez al cărui nume nu mi-l amintesc, dar puteţi să vă imaginaţi la fel de bine că l-a luat Jackie Chan, tot aia e. 1 s-a dus la minorităţile sexuale – Romain Rolland. 3 s-au dus la ăia buni – Gide, Camus, Sartre (care l-a dat înapoi, rugând Comitetul Nobel să-şi bage premiul undeva – şi păcat că nu mai trăia Romain Rolland, că sigur ar fi fost încântat să-i ajute cu treaba asta). Unul s-a dus la belgieni, presupun că au băgat nişte navete de bere d-aia bună la băieţii din Comitet. Unul s-a dus la un om care scria într-o limbă aproape moartă, pe care o mai vorbeau nişte ciobani prin sudul Franţei – normal că au trebuit să i-l dea, doar nu puteau recunoaşte că nu i-au citit cărţile, deci s-ar putea la fel de bine să fie nişte rahaturi.
Dar tot mai rămăseseră câteva Nobeluri pentru Franţa. Nenorocirea face că din ăia 4 scriitori geniali, 3 erau filo-germani şi al patrulea l-ar fi făcut şi pe Eftimie să pară un intelectual sobru şi abstinent. Nici ăluia bun, dar plicticos, nu puteau să i-l dea – jumătate din Comitetul Nobel trebuie că a murit de jale citind doar un paragraf de-al lui. Aşa că, normal, premiile au mers la mediocri şi, când s-au terminat şi ăia, direct la cretini. Sully-Prudhomme, frate? Mă laşi…
E, acum mai rămâne să ghiciţi care sunt ceilalţi 3 scriitori francezi geniali care n-au luat premiul Nobel. Dacă îi ştiţi, nu păstraţi această cunoaştere pentru momentul când ieşiţi cu amicii la bere, că or să vă dea cu halba în cap; mai bine puneţi-o într-un comentariu şi, dacă sunteţi şi din Bucureşti (sau aveţi drum pe aici) vă dă Julius un premiu constând în cărţi ale căror titluri vor fi anunţate ulterior. Baftă!