Radu Pircă
Într-o frumoasă vineri a anului 1492 amiralul Cristofor Columb a fost trezit la două dimineața de răcnetele marinarului din cuibul de cioară. Columb s-a gândit mai întâi să-i bată în catarg ca să facă liniște, dar s-a oprit, intrigat de strigătele matelotului. În loc de ”Uăi! Ieși la o bere?” acesta răcnea din toate puterile ”Pământ! Pământ!”
Dacă ar fi trăit Columb în zilele noastre,niciun HR nu l-ar fi angajat pe postul de navigator, cu ”descoperire de noi continente” inclusă în fișa postului, între ”program flexibil” și ”disponibilitate pentru ore suplimentare” . Asta pentru că faimosul genovez nu avea în CV experiență de căpitan, ci de agent comercial, job care-l purtase din Irlanda până în Grecia și pe coastele Africii. Cum ultima modă în vremea sa era consumul de mirodenii, aduse din îndepărtata Asie (mai țineți minte cum căuta lumea Delikat d-ăla bun, polonez, pe vremea lui Ceaușescu? Ei, exact la fel, doar că Delikatul era ceva mai greu de găsit), Columb și-a folosit experiența pentru a pune pe hârtie un proiect cu care a aplicat la orice curte care poseda o flotă decentă.
Proiectul lui Columb consta în deschiderea unei noi rute către Asia, care să nu mai depindă de intermediari. Vechea rută spre Orient, practic Drumul Mătăsii, era în mâinile musulmanilor care practicau prețuri de speculă; astfel, 400 de grame de ghimbir costau cât o oaie, iar o cutie de bețigașe parfumate probabil că se dădea la schimb pe un castel (dar orice femeie o să vă spună că merita). Columb s-a gândit, inginerește, că ar fi mai simplu să ocolească Pământul pe partea celalaltă pentru a aduce prețioasele mirodenii direct din Asia. Suveranul care ar fi fost dispus să finanțeze o expediție în acest scop ar fi putut deveni fabulos de bogat controlând comerțul cu Orientul, susținea Columb. Regilor Portugaliei și Angliei, ca și guvernelor genovez și venețian, proiectul li s-a părut dubios iar autorul său, un italian țepar – prea suna a ”cado! cado” ideea lui Columb. În schimb Spania, care nu era o mare putere maritimă, a acceptat să-l finanțeze, probabil din dorința de a-i oftica pe rivalii portughezi în cazul, puțin probabil, al unui succes- și nu pentru că ar fi crezut în acest proiect a cărui seriozitate îl făcea demn de a fi comentat chiar și la OTV.
Conform calculelor lui Columb, noua rută spre Orient ar fi trebuit să aibă vreo 4.000 de kilometri, floare la ureche (cam de zece ori distanța până la Iași, practic ar fi trebuit să faci mai puțin decât până în Băneasa). Undeva se pare însă că îi dăduse cu virgulă, fiindcă distanța reală e de 20.000 de kilometri, plus că între Europa și Asia mai era un continent pe care genovezul nu-l prevăzuse absolut deloc în planurile sale.
Așa că atunci când, în noaptea de 12 octombrie 1492, marinarul din cuibul de cioară (Juan Rodriguez de Bermejo era numele său, dacă vă interesează) a început brusc să răcnească ”Pământ!”, Columb a fost ferm convins că dăduse peste Japonia. Era, în realitate, o insulă din Arhipelagul Bahamas. Amiralul genovez tocmai descoperise Lumea Nouă, cunoscută apoi drept America. Două săptămâni mai târziu, când a ajuns pe coasta Cubei, Columb a declarat că este de fapt China. A ținut-o tot așa până în 1506, când s-a stins din viață, în ciuda eforturilor contemporanilor săi de a-l convinge că nu ajunsese deloc în Asia – și marele său noroc e că a fost așa un mare descoperitor, fiindcă altfel sigur ar fi fost cunoscut drept cel mai odios bătrânel din istorie
Dacă vreți să știți mai mult: faimoasa scrisoare în care Columb anunță succesul expediției ”către insulele din Marea Indiei”, tradusă în engleză și comentată