Dintre toate mijloacele folosite de om de-a lungul timpului pentru a se deplasa, automobilul, deşi are o construcţie relativ complicată, s-a dovedit totuşi cel mai uşor de condus. Dacă vă îndoiţi, încercaţi puţin să vă menţineţi în şaua calului sau pe un covor fermecat – o să vedeţi că nu e chiar aşa simplu ca în carpetele cu “Răpirea din serai” şi că, de fapt, fiii deşertului trebuie că stăteau întinşi pe burtă şi se agăţau disperaţi de ciucuraşi, în timp ce urlau: “Mai încet, covorule, vrei să murim amândoi?”. Sau poate vă imaginaţi că e foarte uşor e să conduci un balon, fiindcă tot ce ai de făcut e să tragi de o sforicică – vă atragem însă atenţia că, în caz că se strică balonul, nu puteţi coborî din el ca să trageţi un şut în nacelă şi să faceţi cu mâna la alte baloane, să vă ia.
În schimb, pentru a conduce un automobil, nu ai nevoie decât de două mâini (opţional şi de picioare, dar ştiinţa a rezolvat deja această problemă). Sau chiar doar de două lăboanţe – cercetătorii au demonstrat că până şi o maimuţă poate fi învăţată să conducă automobilul, iar dacă v-aţi uitat la televizor zilele astea, probabil aţi aflat deja de câinele din Rusia care conduce o maşină de tuns iarba (nu vă grăbiţi să obiectaţi că maşina de tuns iarba nu e automobil; dacă Lăstunul intra în această categorie, atunci o maşinărie infinit mai complexă de ce n-ar fi intrat?).
Se pare însă că specia noastră nu are nevoie nici măcar de două mâini, fiindcă este singura care se consideră suficient de evoluată pentru ca în acelaşi timp să ţină direcţia, să acorde prioritate regulamentar, să semnalizeze, să frâneze la timp, să schimbe vitezele şi să ţină într-o mână şi telefonul la care dezbate câtă pâine mai e acasă şi dacă mai este nevoie să cumpere. Spunem “se pare” fiindcă ştiinţa a demonstrat că una din operaţiunile de mai sus e de prisos.
În caz că n-aţi ghicit care, ţinem în primul rând să felicităm poliţistul care v-a dat carnet şi să-i urăm să se întâlnească cu dumneavoastră în trafic. În al doilea rând, vă precizăm că e vorba de operaţiunea “ţinut mâna pe telefon” – asta, desigur, afară de cazul în care aveţi un părinte de pe lângă Cernobîl (atunci chiar mai puteţi adăuga ceva operaţiuni la listă, ca să nu stea mânuţele alea suplimentare degeaba). În principiu, însă, cum oamenii de ştiinţă sunt conştienţi cât de important este să vorbiţi la mobil în trafic, au produs în ultimii ani şi o soluţie pentru această problemă. Nu, nu telepatia – n-ar fi foarte inspirat ca, în timp ce conduceţi şi vă uitaţi după blonda din maşina de alături, să mai schimbaţi nişte gânduri cu soţia. Există o soluţie mult mai simplă: se cheamă hands-free. Şi ca să nu vă chinuiţi să descâlciţi fire înnodate prin maşină în timp ce conduceţi (“victima a fost scoasă cu mare greutate dintre firele contorsionate”, ar spune seara, la televizor, despre dumneavoastră), există varianta bluetooth.
În concluzie, e foarte simplu: dacă ţineţi să ajungeţi vii acasă şi nici să n-aveţi parte de scandaluri de genul: “Un telefon n-ai dat şi tu azi… chiar ţi-era greu să ţii o mână pe volan, una pe schimbătorul de viteze şi să mă şi suni?”, cel mai bine ar fi să folosiţi un dispozitiv hands-free bluetooth.