Nu cred să existe pe lume fiinţe mai entuziaste decât părinţii ale căror odrasle au reuşit să facă la oliţă. Nici nu poţi să te numeşti părinte dacă n-ai trecut de hopul ăsta.
Că ai luat examenul la liceu sau la facultate nu s-ar îngrămădi ai tăi să scrie undeva, dar prima căcuţă sau pipilică la oliţă vor fi negreşit consemnate pentru eternitate pe forumul părinţilor cu copii care fac la oliţă.
Ca părinte posesor de doi copii care execută operațiunea la perfecție, s-a considerat că am calificarea necesară să achiziţionez device-ul miraculos. Acesta urma să fie oferit cadou copilului unor părinţi mai puţin norocoşi decât noi. Oliţa cântătoare e dispozitivul către care îşi îndreaptă speranţele orice părinte care a eşuat lamentabil în acest demers.
Când am întrebat la magazin, vânzătoarea a făcut faţa aia care spunea “normal că avem, ce întrebare mai e şi asta” şi s-a grăbit să îmi arate minunăţia. Plasată undeva în stânga micului tron era muzicuţa ce transformă o oliţă obişnuită în echivalentul părintesc al unei icoane făcătoare de minuni.
Ideea e pe cât de simplă, pe atât de genială: o scoți din cutie, aşezi copilul, apeşi pe buton şi din muzicuţă se revarsă… un colind. Probabil şeful de echipă chinez care a avut ultimul cuvânt în alegerea melodiei a răcnit la subalterni: “Normal că e potrivită, nu ştiţi că în cântecul ăsta e vorba de un copil mic?”. În sfârșit, ideea unei olițe cântătoare mi-a sugerat o nișă neacoperită. Un investitor îndrăzneț ar putea produce varianta pentru adulți, foarte folositoare când mergi în vizită și te împinge nevoia să le folosești WC-ul. În loc să tragi apa permanent ca să nu se audă, te relaxezi pe ritmul unei melodii cunoscute și toată lumea are de câștigat.
Preţul a fost convenabil, date fiind circumstanţele, aşa că n-am văzut nici un motiv pentru care n-aş fi cumparat-o. Abia după ce am dat banii din mână m-a trăznit îngrijorarea. Dacă distrug viitorul copilului? Imediat am făcut un arc peste timp şi am văzut bietul copil la vârsta adolescenţei îngălbenindu-se la faţă şi dând explicaţii zadarnice anturajului: “Nu ştiu, frate, care e treaba, dar de fiecare dată când aud colindul ăsta, fac pe mine”.
Mi-am şters din minte imaginea şi am ajuns acasă cu trofeul exact la timp să recepționez replica: “Cum, trebuie să apeşi pe buton? Dar nu aveau din aia care cântă doar la contactul cu lichidul?”.