Dr. Ionuţ Şendroiu
Desi nu este cotat la bursă, afacerile cu colesterol sunt la fel de profitabile ca cele cu petrol. Toată lumea ştie că există două tipuri de colesterol: unul rău, care ne distruge vasele de sînge, şi unul bun, care le protejează. Colesterolul rău este şi el de două feluri: unul cinstit şi altul cu E-uri. Primul provine din alimente cumsecade: ouă, carne (de porc, vită, oaie) şi brînzeturi (afumate, fermentate sau cu mucegai). Al doilea provine dintr-un tip mai special de alimente, “preparate” cu ajutorul industriei chimice: mezeluri, chips-uri, snacks-uri, bigmacuri şi alte gogoşi. De cea mai eficientă politică de marketing beneficiază, evident, ultimul.
Packing and delivery
Alimentele (aşa se numesc, totuşi) care conţin acest tip de colesterol sunt, în primul rînd, IEFTINE. De aceea, sunt extrem de atractive pentru producători, mai ales că salariul mediu pe economie îi obligă pe cumpărători să manînce fără să gîndească.
“Alimentele” cu pricina prezintă în plus şi avantaje pentru comercianţi. Conţin aditivi care le dau un gust bun şi miros atrăgător (potenţiatorii de gust şi de aromă). Pot fi ţinute cu lunile în vitrina buticului fără să se altereze, întrucît au conservanţi şi stabilizatori. Coloranţii din compoziţie le ajută să pară proaspete chiar şi după ce au expirat. Agenţii de afînare îl fac pe clientul flămînd să cumpere aer, cu senzaţia că a cumpărat mîncare.
Clientul nu se va plînge, pentru că “produsele” au avantaje şi pentru el. In primul rînd, sunt foarte comode. Nu necesită pierdere de timp cu prepararea: le scoţi din pungă şi le înfuleci. Nici bătaie de cap cu spălatul vaselor: arunci punga şi te ştergi pe mîini. În plus, pot fi procurate de la orice butic, la orice oră.
Advertising
Bigmacul te întîmpină zîmbind de cum ieşi de la metrou. Se lăfăie pe un panou publicitar mare cît vagonul, unde eşti informat că dacă plăteşti trei, primeşti gratuit o cola. Punga de chipsuri îţi face cu ochiul din orice vitrină. Deşi cîntăreşte 75 g, îţi lasă impresia că are înăuntru porţii pentru patru persoane. Dacă trimiţi codul de bare prin sms, poţi cîştiga o vilă cu piscină. La cinci chile de parizer, primeşti un cremvuşti cadou.
Publicitatea bombastică făcută produselor cu E-uri nu se mulţumeşte doar să agreseze retina adulţilor. Folosindu-se de faptul că la această categorie de produse nu este interzisă vînzarea către minori, publicitarii lovesc sub centură. Li se adresează puştilor direct, cam ca Vulpea lui Pinocchio. Metoda de pescuit nu e tocmai kusher, dar plasa se umple repede şi bine. În fond, e doar o chestiune de număr. De numărul de neuroni de care are nevoie un părinte ca sa-şi ducă odraslele să se îmbuibe la fast food.
În concluzie, cel mai nociv tip de colesterol este cel care se vinde cel mai bine. Pentru succesul afacerii este nevoie doar de două lucruri: o populaţie care să nu-şi pună prea multe întrebări (dar dotată cu un stomac de tablă) şi ceva marketing.
Cît o să ţină?
Acest tip de colesterol provine din uleiuri vegetale, prelucrate chimic, prin hidrogenare – o reacţie chimică ce are loc într-o fabrică. În fabrica de mîncare. Orice ulei vegetal, (soia, floarea soarelui, rapiţă, nu contează) devine solid după tratarea cu hidrogen. Cel mai cunoscut produs de acest tip este margarina. La scurt timp după ce a fost descoperită (cu peste 100 de ani în urmă, iniţial pentru uzul soldaţilor, pe front), imitaţia de unt a avut un mare succes, în prezent găsindu-se peste tot. Poporul este îndemnat zilnic, prin reclame isterice, s-o mănînce liniştit, că e foarte sănătoasă: în procesul de fabricaţie i s-au adăugat vitamine.
Faptul că guvernul a decis taxarea produselor care conţin TFA este binevenit, dar nu este suficient. Ar mai trebui făcute nişte eforturi ca aceste substanţe, grăsimile vegetale hidrogenate, pe scurt TFA, să fie trecute pe eticheta produselor. De fapt, orice aliment preparat cu margarină conţine TFA, dar acest lucru ar trebui menţionat clar, pe etichetă, imediat după conţinutul de E-uri. Eventual, ca sa priceapa si poporul, sub forma unor mesaje de tipul: „Uite ce contine margarina!” sau „Ce TFA ti-ai tras, napolitano!”.