Julius Constantinescu
De când scriu la ziar, m-au înjurat cetăţeni dintre cei mai diverşi. Mi s-a prezis că o să fiu călcat din întâmplare de o maşină; am fost înjurat de mamă cât un fotbalist într-o carieră întreagă, iar mai mulţi credincioşi şi-au exprimat, în spiritul toleranţei creştine, speranţa că o să ard în flăcările iadului.
Cei mai simpatici detractori ai mei mi s-au părut oltcitarii. Foarte demult, am scris un mic pamflet în care mi-am permis să ironizez nepreţuitul lor mijloc de transport (i-aş spune maşină, dar risc să se supere pe mine posesorii de automobile). M-au înjurat ani de zile, dar nu m-am supărat, pentru că aşa am aflat că Oltcitul este o maşină excelentă şi că majoritatea oltcitarilor sunt nişte tipi înstăriţi (de altfel, se pare că şi Irinel are în garaj un astfel de aspirator de gagici). Cel mai drăguţ mesaj a fost: “Bă fraiere, io am un Oltcit şi în 2 ani de zile n-am avut nici o problemă cu el”. Eu cred că uitase unde îl parcase.
Tot cu mult timp în urmă, am scris un textuleţ despre fraţii Wagner, îndrăgiţi interpreţi de muzică religioasă. Singura glumă pe care am făcut-o la adresa lor a fost aceea că, atunci când i-am descoperit pe DC++, am crezut iniţial că sunt un fel de fraţii Peşte care cântă manele de cameră. Am primit zeci de mesaje în care eram trimis la dracu’. Babe pline de evlavie m-au blestemat, în spiritul învăţăturilor lui Hristos, să putrezesc în iad, iar mai mulţi creştini şi-au exprimat convingerea că “Rubrica lui Julius” este o lucrare a Diavolului (deşi eu nu mi-aş vinde niciodată sufletul Diavolului; cel puţin, nu pentru un salariu atât de mic).
Pături largi de cetăţeni se simt direct lezate de texte care nu au nici o legătură cu ele. Dacă, de pildă, scriu despre un vânzător de portocale din Obor, imediat mai mulţi cititori indignaţi mă întreabă cum îmi permit eu să fac mişto de un vânzător de portocale, când portocala este o sursă importantă de calciu şi de vitamine, cum ar fi vitaminelele A, B şi C? Dacă scriu că cetăţeanul X din localitatea Rediu, judeţul Iaşi, a ras trei sticle de Busuioacă de Bohotin, după care l-a lovit cu toporul în cap pe tac-su, directorul podgoriei îşi exprimă regretul că am putut scrie o asemenea mizerie, întrucât, consumată în cantităţi moderate, Busuioaca de Bohotin acţionează ca detoxifiant şi reduce simţitor riscul apariţiei unor afecţiuni cardiace.
Poate n-o să vă vină să credeţi, dar există şi cititori care s-au indignat pentru că am făcut mişto de nişte personaje de desene animate, cum ar fi Tweety, Tom şi Jerry sau Bugs Bunny. Acum, pe lângă faptul că trebuie să fiu atent la maşini, trebuie să fiu atent şi când pun mâna pe clanţă, să nu fie dată cu magiun.