Vivi Floricica
V-am zis ca frati-mio era geniul familei si avea raspunsuri la toate intrebarile, din toate domeniile. Intr-o zi l-am intrebat ce e sub pamant. Mi-a zis ca sub pamant e apa. A doua zi l-am intrebat: “Da’ sub apa ce e?”. N-a stiut. M-am bucurat, zic: “Uite ca e si el prost”. Eh, m-am bucurat pana cand am realizat ca trebuie sa iau masuri. Era clar ca, daca asta nu stia, nu scria in nicio carte, deci nu descoperise nimeni ce e sub apa care e sub pamant.
M-am hotarat sa intru in cartile de istorie ca ala care a descoperit America. Am iesit pe sant , am adunat repede toti copiii si le-am zis ca eu am aflat ce e sub pamant, ca e apa, si acum vreau sa aflu si ce e sub apa aia, dar am nevoie de ajutor. Le-am zis ca eu o sa fiu cea mai tare, o sa apar in cartile de istorie si o sa invete copiii despre mine la scoala. Le-am propus sa apara si ei cu mine in carti, daca ma ajuta. Am convins vreo patru.
I-am luat pe astia de-o parte si le-am explicat ca trebuie sa sapam. O sa sapam pana ajungem la apa si, pentru ca nu stim sa inotam, o sa bagam un fier lung (urma sa fur eu de la tataie). O sa bagam fierul cum baga mama paiul de matura in cozonaci cand ii coace – inteapa cozonacul cu el si cand il scoate e plin de coca. Eh, noi o sa-l bagam pana simtim ca dam de fundul apei si dupa aia il tragem repede sa vedem ce a ramas pe el.
Ne-am intalnit a doua zi dimineata (parintii erau plecati la munca si noi trebuia sa avem grija de casa) cu toate sculele de sapat. Astia intelesesera ca sapam la mine in gradina. Hm, normal ca nu eram de acord (presimteam ca urmeaza sa mi-o iau, macar sa nu mi-o iau rau). Le-am zis ca nu e corect, ei apar cu mine in carti, dar ce fac? Ca de sapat puteam si singura. Si asa i-am convins sa sapam la ei.
Ne-am dus frumos in gradina la astia (erau doi frati), am jumulit rosiile, ca trebuia loc sa sape patru persoane deodata, eu doar ii supervizam. Am facut o gaura patrata (sa zic ca avea cam 2 pe 2), mai mult larga decat adanca pentru ca astia erau cam puturosi. Desi le ziceam non-stop sa sape, nu prea aveau spor. Se vaicareau de sete, de foame, dar le aminteam eu pentru ce munceau si nu mai ziceau nimic.
Cam uitasem ca suntem singuri acasa si avem treaba sa dam la pasari apa si mancare, cand am auzit-o pe vecina, mama fratilor, ca urla ca din gura de sarpe: maaa, unde sunteti, ma, ca va rup curu’-n bataie!! Astia au lasat repede sapele si au fugit in vie sa se ascunda, eu am sarit gardul la mine si m-am dus repede sa-mi fac treburile, ai mei veneau mai tarziu de la munca. Ii auzeam pe astia urland, saracii de ei, si pe ma-sa blestemandu-si zilele.
Cand a venit mama acasa, a venit vecina repede si i-a dat raportul. Si a inceput ursul si la noi in batatura. Tocmai ma alerga mama cu un arac cand a venit tataie si i-a zis sa lase copilu-n pace: “Ce? Doar n-oi fi vrut sa sape la noi in gradina?”.
A doua zi, cand vecinii astupau groapa, mi-am dat seama ca n-am nicio sansa sa intru in carti. Asa-mi trebuie, daca lucrez cu amatori…