Treaba stă cam aşa: io simt că mor de cald, şi dacă mă duc, vreau să aflaţi cu toţii că v-am iubit, în special pe cei apropiaţi, cărora mă şi confesez:
Scumpă nevastă, îmi pare rău că n-am fost de faţă când te iniţiai într-ale fumatului, aici la noi în spatele liceului. Dacă ştiam eu că urma să te iau de nevastă, te puneam să le mananci.
Mamă, îmi pare rău că nu am ajuns doctor, ştii foarte bine că leşinam de fiecare dată când imi curgea sânge din nas ori mă tăiam la deşt!
Îmi pare rău şi că nu am citit foarte multe cărţi, cum vroiai tu, eram copil şi nu-mi dădeam seama la ce-mi vor folosi, ştii doar că eu vroiam să mă fac Spider Man sau AquaMan, iar ăstia, ai Dracului, n-ar fi pus şi ei mâna pe o carte, să dea un exemplu bun la copii.
Tată, las ochii în pământ de ruşine că nu m-am făcut inginer. Ştii doar cât te chinuiai cu mine la matematică. De chimie nici nu mai zic…
Surioară, iartă-mă pentru traumele pe care ţi le-am produs alergându-te cu foarfeca prin casă. Am totuşi convingerea că se compensează într-un fel prin faptul că te legănam ca să adormi şi te ştergeam la fund când era cazul. Eram doar un copil, cu opt ani mai mare decât tine, cei drept, dar ştii că băieţii se maturizează mult mai greu…
Dragă unchiule, îmi pare rău că nu am ajuns Ayrton Sena. Apreciez tot efortul depus cu mine, dar te anunt ca în continuare conduc ca o blonda abia iesita de la manichiura.
Dragi veri buni, nici nu ştiţi ce rău îmi pare acuma că vă trăgeam de obraji până vă înroseaţi, ca să mă răzbun pe ta-su vostru pentru că şi el îmi făcea la fel. Eram mic şi prost, nu ca acuma, mare…
Apropo, că tot veni vorba, v-aţi întrebat vreodată unde mama naibi dispăreau aşa repede Tobleroanele alea de le făcea tac-tu rost aşa de greu, cu relaţii? Ee, acuma faceţi legătura?
Dragă mâţa lu’ nevastă-mea, ai putea tu să mă ierţi vreodată că nu am împărţit omeneşte precum şi pisiceşte cu tine TOTUL! Laptele, puiul, peştele… fotoliul meu…?
Tanti Maria care vinde borş în piaţa Moghioros – Doamnă, îmi pare rău că vă ocolesc de vreo două luni dar am observat cu părere de rău că aţi cam descoperit minunile tehnologiei moderne, am descoperit urme de E330 (sare de lămâie) în produsul dvs finit…
Maricica de la a 8-a D – a mers povestea aia pe care ţi-am trimis-o în scrisoare, cum că m-au răpit extratereştrii? Dacă nu a mers îmi pare rău, nu am nici o scuză că am dispărut subit… Ooof, am zis că-mi fac curaj şi spun numai adevarul astazi! Maricico, am dispărut pentru că mi-era frică de ce vroiai să-mi faci tu mie!
Ne vedem dincolo, wherever there.
PS:
Si la-nmormantare-as vrea
sa-mi cante Metallica
sau, daca n-or mai putea
hai… Sonata Arctica.
PAM PAM!