Din numărul de la prânz: la două dimineaţa, un tip îmi smulge borseta de la gât şi sprintează printre blocuri. Mă reped pe urmele lui, alerg onorabil, dar nu pot concura cu un asemenea campion. Sun la poliţie, însă echipajul are nevoie de 20 de minute ca să parcurgă cei 400 de metri care despart Secţia 12 de locul unde mă aflu. Dacă omul avea şi-un cuţit, până apărea poliţia apucam să mă şi răcesc.
Îl descriu repede pe tipul care mă jefuise; ba, mai mult, le spun şi cu cine seamănă: cu Dragoş Bucur din “Băieţi buni”. “Care, tovarăşu’ lu’ Cabral?“. ”Da“. “E Buze“, zice poliţistul de la volan. Ne suim în maşină şi-o luăm din loc. Acasă la Buze, însă, sunt stinse toate luminile. Naşpa, nu putem intra. Tragem maşina mai încolo şi aşteptăm. Degeaba – Buze nu-i atât de tâmpit să apară acasă (sau, pur şi simplu, doarme şi habar n-are că a jefuit pe cineva). După o vreme, ne cărăm. Pe drum, umflăm doi suspecţi: poliţiştii mă pun să mă uit de o sută de ori la ei, deşi ăştia sunt ţigani, iar pe mine m-au jefuit doi băieţi de rasă caucaziană. Până la secţie, mă mai uit la nişte tipi pe care-i găsim pe stradă – se ştie că tâlharii, după ce jefuiesc pe cineva, mai rămân multă vreme prin zonă pentru că, în subconştientul lor, vor de fapt să fie prinşi.
În timp ce scriu declaraţia, îl aud pe poliţistul care era la volan urlând într-un alt birou: “Bă, tu nu erai de patrulă? Dormi, în gâtu’ mă-tii, că eşti obosit…“. Apoi, îmi aduc un album de poze, să văd dacă nu-l recunosc pe tip. Pozele sunt alb-negru şi de o calitate execrabilă; în plus, sunt vechi de 4-5 ani. Mă uit mai mult aşa, să-mi cunosc vecinii (de când am văzut ce tipi stau prin cartier, nu mai am curaj nici să dau muzica tare). Mă mai conversez, schimb numere de telefon cu noii mei prieteni cu chipiu şi mă car acasă. Dacă e ceva, mă sună ei (m-au mai chemat o singură dată, să identific un blond cu părul lins, deşi în declaraţie scrisesem că omul nostru e brunet şi are părul creţ).
Ajung acasă. Nu mai am borseta, geaca de piele e jupuită în coate, am hainele răvăşite, dar în mâna dreaptă, nu-mi explic cum, ţin punga cu cele două şaorme. Aduc două farfurii: “Pisi, vezi şi tu care-i aia de pui. Io mi-am luat de vită”.