Julius Constantinescu
În visele pe care mi le amintesc, de regulă sunt foarte competent în orice. Niciodată nu mă visez lemn Tănase, să stau şi mă uit ca prostu’ că nu ştiu ce să fac (ca atunci când sunt treaz, de pildă). În vis, sunt tătic, mă ştiu la orice. Repar maşini, pilotez avioane, schimb ţevi, configurez reţele de calculatoare şi-ţi izolez radiumul doar cu penseta. Sunt un titan al gândirii, scriu cărţi colosale şi iau două Nobeluri şi-un Goncourt pe săptămână. Stiu limbi străine la greu (inclusiv latina, când se întâmplă să fiu împăratul Romei), am cunoştinţe solide de arhitectură, astronomie, navigaţie şi mai ce vreţi voi. Sunt un tip prosper şi am bani să-i întorc cu lopata, iar în ceea ce priveşte femeile, umblu numa’ cu gagici de la Claudia Schiffer în sus. Asta, ca să nu vă mai spun cum bate Craiova la Liverpool sau Barcelona ca la fasole, când pică ăia cu noi în grupele Champion’s League se iau cu mâinile de cap, se izbesc cu capu’ de pereţi, se dau de ceasu’ morţii: “Bă, cu oricine era bine, numa’ cu Craiova nu!”.
Pe de altă parte, cred că-i mai bine aşa decât să fiu Bill Gates în realitate şi să am noaptea coşmaruri că-s Julică. Vă daţi seama, m-aş trezi lac de sudoare.