Julius Constantinescu
O să întrebaţi: unde, mă? În Ţara Minunilor? În Insula Jucăriilor? La tine în salon? Să vedeţi surpriză, ţineţi-vă bine: chiar în Bucureşti! Am văzut eu unul, săptămîna trecută, la metrou – din păcate, nu i-am făcut poze, aşa că va trebui să mă credeţi pe cuvînt (pentru cititorii din Bucureşti: să moară mama dacă vă mint!).
Aşadar, eram în metrou şi păcăleam plictiseala trăgînd cu ochiul în ziarul unei doamne de lîngă mine. La un moment dat, doamna bagă de seamă şi, în loc să-şi tragă ziarul mai spre ea, odată o văd că zîmbeşte, deschide larg ziarul şi-l întoarce în aşa fel încît să pot citi fără să-mi sucesc gîtul. Adică fix ca-n reclama aia cu bucureşteni drăguţi în metrou, de ziceam că nu există (eu ştiam că bucureştenii sînt mitocani şi inconştienţi, dar nu trebuie să vă luaţi după mine, sigur mă înşel).
Ziarul era o fiţuică de-aia colorată, care cred că se dă gratis la metrou. Dar, pentru că doamna fusese atît de drăguţă, nu-i puteam face afrontul să-mi scot nasul din ziar – cîteva staţii, am citit, de voie, de nevoie, toate prostiile. Într-un final, am zîmbit în semn de “mersi frumos”, m-am ridicat şi m-am topit pe uşă afară.
De-atunci, nu mai merg cu metroul, că au început ăştia să ia de bune reclamele. Mi-e să nu-mi facă dracu’ ochi dulci cine ştie ce bunăciune, iar eu să fiu nevoit să mă culc cu ea din politeţe, ca să n-o ofensez.
Publicat in ziarul 7 plus