Julius Constantinescu
Pentru că nici una dintre meseriile pe care le încercase nu reuşise să-l prindă în mrejele sale, brăileanul Ciprian M., de 22 de ani, se orientase spre domenii mai liberale, cum ar fi jaful. Fiind un tip realist, Cipri a estimat în mod corect că şansele sale de a da o spargere la bancă sunt nule, din cauza lipsei de experienţă. O vreme a cochetat cu ideea unui hold-up la covrigăria din colţ, însă, într-un final, raţiunea a învins: şi asta era treabă de profesionist. In cele din urmă, Ciprian a decis să urmeze calea cea mai înţeleaptă şi să-şi înceapă cariera de jos, cu jefurea unei grădiniţe. Dovedind deja reale aptitudini pentru această pretenţioasă ocupaţie, Cipri şi-a asigurat serviciile lui Nicuşor R., care, având doar 14 ani, cunoştea mai bine psihologia picilor pe care urmau să-i jefuiască şi, prin urmare, putea descoperi cu uşurinţă unde-şi ascunseseră jucăriile şi bomboanele. Cu toate că se aşteptaseră să fie întâmpinaţi de un paznic înarmat până-n dinţi cu pistoale cu apă sau cu capse şi arcuri cu săgeţi cu ventuze, Cipri şi Nicuşor n-au întâmpinat nici o rezistenţă, afară de o clanţă pe care loazele alea mici o unseseră la plecare cu rahat, aşa, ca antifurt.
Ajunşi înăuntru, cei doi au rămas cu gurile căscate în faţa atâtor odoare demne de peştera lui Ali-Baba: maşinuţe de plastic, soldăţei de plumb, păpuşi, cărţi de colorat, cuburi, lego şi chiar un „Piticot“. |n plus, Cipri şi Nicuşor au avut plăcuta surpriză să descopere trei casetofoane cu leduri, din alea aflate în dotarea standard a oricărui bar sătesc, başca trei casete audio – una cu „Albă-ca-Zăpada şi cei şapte pitici“, una cu „Scufiţa Roşie“ şi una cu O-Zone. {i, nu în cele din urmă, cei doi au mai găsit câteva pungi cu dulciuri, pe care le-au luat doar pentru ca ăia mici să nu-şi strice dinţişorii.
Pentru fapta lui, pe Cipri îl aşteaptă, momentan, între 5 şi 7 anişori.