Julius Constantinescu
Monstrul din Braşov a fost strangulat de colegul său de celulă, după ce i-a povestit în amănunt cum le-a ucis pe cele două tinere (probabil, colegul era închis pentru parcare neregulamentară şi a înnebunit de oroare auzind oribila poveste). Personal, nu l-am simpatizat defel pe monstrul din Braşov, însă condiţia monstrului în România e o problemă care te pune pe gînduri. În secolul XXI, noi încă ne tratăm monştrii ca în Evul Mediu, îi hăituim inuman şi le refuzăm orice urmă de intimitate. Gîndiţi-vă numai ce s-ar fi ales de monstrul din Loch Ness dacă scoţienii ar fi avut şi ei OTV: s-ar fi ales praful de toată legenda, cu toţi vecinii lui perindîndu-se în studio şi dezvăluind inclusiv ce-a mîncat la prînz, cu dom’ Petrică arătînd ce e în mintea lui, cu Ogică bătîndu-i obrazul şi urlînd la el: “Nu ţi-e ruşine, bă, monstrule, aşa te porţi tu cu o femeie?”… Am fi avut nu doar o amărîtă de poză, l-am fi avut pe monstru în direct. Într-o săptămînă, ne plictiseam cu toţii de el, dacă nu se cupla cu sor-sa lu’ Big Foot nu mai interesa pe nimeni.
Apropo de televiziunea poporului, amicul Radu Pircă e convins că OTV-ul e darul lui Dumnezeu pentru poporul român. Cînd a împărţit Dumnezeu daruri popoarelor, am fi putut cere orice: petrol, plaje exotice, inteligenţă, dar noi am cerut probabil o televiziune numai a noastră, să fie a poporului, şi atunci Dumnezeu ne-a dat OTV-ul. Şi, în nemărginita Lui dărnicie, odată cu OTV, ne-a dat şi Bărăganul, să avem unde cultiva floarea-soarelui şi bostani.