Julius Constantinescu
La fel ca restul organismului, şi ochiul iese complet slăbit din iarnă. În lungile luni de iarnă, ochiul nu are decît arareori ocazia să vadă vreo femeie outdoor; prin urmare, îşi pierde în mare parte exerciţiul – nervul optic se atrofiază şi este nevoie de un proces complex de recuperare pentru a depăşi acest moment delicat.
Imediat ce dă căldura, femeile au tendinţa naturală de a se dezbrăca şi de a ieşi pe străzi. De unde pînă mai ieri semănau cu o unitate militară, străzile se umplu brusc de picioare dezgolite, de decoltee adînci şi de fuste strînse pe trup; reapar pantalonaşii albi şi uşor transparenţi, blugii cu talie joasă, bluziţele decupate şi alte asemenea minunăţii create de mîna omului.
În astfel de situaţii, cel mai mare pericol îl reprezintă forţarea ochiului, expunerea sa îndelungată la lumina orbitoare a decolteelor şi a picioarelor pînă-n gît. Întrucît retina se reacomodează greu, ochiul trebuie expus intervale mici de timp, recomandîndu-se pauze şi, funcţie de caz, chiar comprese. Nu puţini bărbaţi suferă în această perioadă, din cauza supraexpunerii la femei semi-debrăcate, de tulburări psihice severe, care pot duce la depresii grave, bătutul aparent fără nici un motiv al nevestei sau, în forma malignă, chiar la divorţ.
Perioada de carantină a ochiului recomandată este de 1-2 luni, funcţie de psihicul fiecăruia. Abia după ce ochiul se reobişnuieşte puteţi ieşi în siguranţă pe stradă, fără teama că vă pot scăpa, cu voce tare, remarci soldăţeşti. Se apropie, însă, perioada de concedii, în care mergeţi la mare – aici se recomandă o atenţie sporită, pentru că simplul contact vizual cu trupuri de femei învelite doar într-un costumaş minuscul de baie poate fi fatal. Cu puţin autocontrol, însă, vă veţi putea înfrîna impulsul de a vă arunca nevasta sau prietena de pe dig. Beţi multă bere.