Vivi Floricica
Am fost invitata la “un metru de bere ecologica”. Ce aia???? Ho, nu radeti, ca radeti degeaba. Stiam ca berea se mai bea si la metru. Nu va grabiti sa urlati la mine „huooo, taranco!”… ca doar nu vin din Oltenia, mai stiu si io unele lucruri… Dar ecologica???
Pe mine m-au uimit multe lucruri, cum ar fi messengerul, geamurile electrice, mms-ul, chiuvetele de la mall, butonul printscreen, lumanarile parfumate, fondul de ten cu sclipici, n-am loc sa fac o lista completa. Dar bere ecologica? Da-o incolo, asta e prea de tot. Vorba lu’ mamaia „ptiu, ai dracu’ se mira ce sa mai scoata” (asta a fost replica ei cand a vazut tampoanele ob). In fine, eu am decis sa nu cred. Zic: „asta face misto de mine”.
De obicei, cand simt ca sunt luata in bascalie, am tendinta sa ma uit in spate sa vad cine rade, ma simt ca la big brother. Numai ca eram la birou, iar invitatia fusese lansata pe mail. Reflexul ma face sa ma uit in jurul meu, totusi. Nimic. Liniste. Mintea mea era tot la berea ecologica. Pana la urma, ajung de una singura la concluzia ca asa ceva nu exista, era clar. De obicei, cand am dubii asupra unui lucru, il gugalesc si in 3 secunde stiu. Acum era prea evident… ecologica… bere… draci pe balta…
Acum aveam alta problema: ce fac? Daca raspund „da”, o sa rada asta si cu curu’ de mine. Daca raspund „nu”, o sa creada ca sunt vreo salbatica de-aia. Zic: daca el face misto de mine, hai sa-i raspund si io la fel. Dau reply: „as prefera o vodca fara alcool”, cu gandul ca gata, l-am facut din vorbe, i-am luat fata. Faza la care ma trezesc imediat cu „hahahaha… nici eu nu beau alcool”.
Moama, imi venea sa sar pe geam. M-am si uitat spre fereastra, imi imaginam cum imi ramane urma corpului meu prin geam (am vazut eu la desene). Ma rog, doar imi imaginam, in realitate nu m-as putea arunca pe fereastra nici daca m-as chinui, n-as avea loc, s-ar intampla ca la Tancabesti.
Ce sa mai inteleg acu’? Exista sau nu exista bere ecologica? Nu de alta, dar tocmai refuzasem invitatia si, se stie, e demostrat stiintific, ca oltenii nu refuza nimic din ce e moca. Eu tocmai dadusem cu piciorul la bere si nu asa… un metru de bere.
Stau, procesez si … ma hotarasc sa il intreb. Fara nicio rusine, ce? Nimeni nu s-a nascut invatat. Ii zic: ba, baiatule, zi-mi si mie, ce e aia, chiar exista? Mie nu mi-e rusine sa fiu ridicola, am antrenament. Si ii zic, si imi zice. Da, chiar exista. Si ma face sa ma simt… in fine. Si o dreg eu in urmatoarele mailuri, si incerc eu sa ma dau inteligenta, uneori chiar geniala si, spre final, ma trezesc ca imi trimite id-ul de mesinger si imi zice sa-i dau add. Reply: vivi.floricica, da-mi tu… eu mi-am pus mesingerul ala nou si nu vad de unde sa dau add.
Sa nu va imaginati ca bausem deja berea, dar io asa sunt si treaza.