Recent, un studiu Eurobarometru a relevat că 95% dintre europeni consideră agricultura și zonele rurale esențiale pentru viitorul Europei. Această opinie comună subliniază importanța semnificativă a agriculturii în societate. Odată ce recunoaștem acest aspect, apare întrebarea despre ce modificări sunt necesare pentru a întări sectorul și a-l face mai rezistent în fața șocurilor economice. Este important să analizăm nu doar resursele disponibile, ci și dezechilibrele de putere care există în jurul agriculturii: între influența sectorului și modul în care este tratat din punct de vedere economic, între fermieri și marii actori comerciali, precum și între specificul fiecărei ferme și logica instituțiilor care oferă finanțare. Deși pe hârtie aceste relații par echilibrate, în realitate, ele sunt adesea dezechilibrate.
Lentila incompletă – Dincolo de contribuția la PIB
În general, agricultura este evaluată ca o industrie obișnuită, prin prisma producției, prețurilor, riscurilor, finanțării și contribuției la PIB. Totuși, este esențial să o privim și ca pe un sector social. Contribuția sa la PIB este de aproximativ 5%, ceea ce reprezintă doar o parte din realitate. Atunci când luăm în considerare cei aproape 20% din populație care își leagă veniturile, bunurile și perspectivele de agricultură, înțelegerea se schimbă. Agricultura are un impact mult mai mare asupra societății decât sugerează simpla sa pondere în PIB, ceea ce generează un prim dezechilibru în politicile agricole.
Dezechilibrul de putere – Egali pe hârtie
Inegalitatea devine evidentă atunci când analizăm raportul de putere dintre fermieri și marii jucători din industrie. Legal, un fermier organizat ca PFA sau SRL și o corporație mare sunt două entități economice, ambele considerate profesioniști. Însă, în practică, un fermier care deține 5, 10 sau 500 de hectare se află în fața unei organizații cu departamente juridice, financiare și comerciale, care dispune de proceduri internaționale și specialiști în negocierea contractelor. Profesionalismul în agricultură nu implică neapărat sofisticare în domeniul juridic sau financiar, iar faptul că ambele părți au aceeași formă juridică nu garantează o putere de negociere echivalentă.
De exemplu, un fermier poate semna un contract de vânzare a cerealelor cu o companie multinațională și, în caz de dispută, poate fi nevoit să participe la un proces de arbitraj internațional, cum ar fi GAFTA, care se ocupă de comerțul cu cereale. Aceasta este o realitate familiară pentru corporație, dar complet străină pentru fermier, care își desfășoară activitatea în alt context. Astfel, afirmația că „au fost doi profesioniști care au semnat un contract” reflectă doar forma juridică, fără a surprinde natura reală a relației dintre părți.
Asta nu înseamnă că fermierul ar trebui să fie scutit de responsabilitate. Dimpotrivă, este nevoie ca fermierii să fie mai bine pregătiți în domeniul financiar, juridic și comercial. Este esențial ca aceștia să înțeleagă mai bine contractele pe care le semnează, condițiile acceptate și riscurile asumate. Totuși, chiar și un fermier competent nu va avea mereu resursele necesare pentru a concura cu o corporație mare. Profesionalizarea poate ajuta la reducerea acestei diferențe, dar nu o poate elimina complet.
În fața acestor mari dezechilibre de putere și cunoștințe, companiile și finanțatorii au responsabilitatea de a contribui la restabilirea echilibrului. Când ai expertiză și putere juridică de partea ta, modul în care decizi să folosești aceste avantaje contează considerabil. Din perspectiva mea, responsabilitatea unei mari companii nu se încheie la semnarea contractului – aceasta include educația, îndrumarea și un sprijin real pentru fermieri. Totuși, companiile nu pot rezolva singure o problemă care, în esență, este structurală.
Profesionalizarea fermierului reprezintă o parte a soluției, iar responsabilitatea companiilor este o altă componentă. Dar sunt suficiente aceste măsuri pentru ca orice relație între fermieri și companii mari să fie considerată automat ca având un caracter echitabil?
Profesionist sau consumator?
Consider că relația dintre fermieri și corporații necesită o redefinire, pornind de la întrebarea despre rolurile asumate de fiecare parte. Este fermierul un profesionist sau un consumator? Răspunsul corect ar fi: ambele. El este profesionist atunci când lucrează pământul și administrează ferma, dar devine consumator în fața unui contract pe care nu îl poate negocia și ale cărui riscuri nu le poate evalua complet. În astfel de cazuri, ar trebui să beneficieze de un cadru de sprijin, asemănător protecției consumatorilor.
Care este, de altfel, distincția dintre un consumator casnic care semnează un contract cu un furnizor de energie și cei aproape 20% din populație care depind de contracte de vânzare a cerealelor cu comercianți internaționali? Ambele categorii se confruntă cu același dezechilibru de informație și putere și nu dispun de cunoștințele necesare pentru a-și asigura o protecție reală.
Piața actuală evidențiază o necesitate clară de reglementare a relației fermier-companii, care să completeze directivele existente privind practica pe lanțul agroalimentar. Este imperativă standardizarea prin contracte-tip pentru vânzarea recoltelor, achiziția de inputuri și creditare, cu reguli clare și mai multă transparență. Cred că ar merita discutată chiar și posibilitatea creării unui mecanism de protecție inspirat din protecția consumatorilor, precum și a unor proceduri de soluționare a disputelor adaptate capacității reale a fiecărei părți, recunoscând faptul că fermierii și companiile nu dispun de resurse sau expertiză egale.
Aceasta este, de fapt, dezbaterea necesară între fermieri, companii, finanțatori, Guvern, Parlament și autoritățile competente. Iar acolo unde diferența de putere nu poate fi corectată doar prin cunoaștere și bune practici, este nevoie de un cadru care să recunoască aceste disparități și să limiteze efectele lor.
Nu vom elimina toate dezechilibrele, dar putem înceta să le considerăm normale doar pentru că „a fost semnat un contract”. Având în vedere importanța economică și socială a sectorului, reechilibrarea acestor relații ar trebui să devină o prioritate de politică publică, nu doar o simplă observație.
Sursa articol: https://hotnews.ro/profesionist-sau-consumator-cum-redefinim-relatia-dintre-fermieri-si-marile-corporatii-2363489
Sursa foto: Inquam Photos
