O sărbătoare ca ziua Sfântului Valentin ar stârni cu siguranță confuzie în rândurile anticilor greco-latini, dulcegăriile noastre cuminți creștine semănând prea puțin cu o lupercalie sănătoasă ce aduna păstorii latini. De atenienii clasici nici nu mai vorbim – o zi dedicată dragostei nu se cuvenea a fi sărbătorită decât printr-o beție printr-un banchet, la care ar fi participat bărbați bine sculptați, întrecându-se în tirade pline de patos și sorbindu-se din ochi la răstimpuri.
Astăzi însă, fie că vă uitați lung la un film siropos sau la prețurile dintr-un meniu, fie că vă consolați singuri cu gândul că, în fond, ”e Independence Day”, se cuvine să vă amintiți o clipă de acești pionieri ai gândirii speculative și ai etalărilor cocalarești. Căci dacă Chaucer, conspirația mondială a florăreselor și industria chineză de muțunache v-au blagoslovit cu rutina siropoasă ce vă va mânca o duminică splendidă, aveți de mulțumit iubirilor paideice între generațiile de înțelepți greci pentru o bună parte din modul în care înțelegem astăzi iubirea.
Diseară, în timp ce sunteți în oraș, la o cină drăguuță, aruncați discret un ochi în telefon și pe Daily Cotcodac. Veți afla cum reușea un tip bătrân, urât, pisălog și pe deasupra și sărac ca Socrate să le sufle toți băieții tineri celorlalți amatori de bunăciuni din oraș. Sau de ce Platon era exact genul ăla de bărbat după care oftează toate femeile: ”Vai, ce bărbat! Păcat că e gay…”