Ina_adevărata
– Urcați…zice taximetristul, cam cu jumătate de gură. Mă studiază neobișnuit de atent.
– Unde vă duc?
– La Policlinică.
Rămâne cu cheia în contact, ezitând să pornească.
– La Policlinică? Doamnă, să știți că nu vă pot duce pe la piață, că e șantier acolo și e închis drumul! Va trebui să vă duc pe partea cealaltă, pe la muzeu!
Mi-a înșirat toate astea dintr-o suflare, parcă speriat.
– Păi, duceți-mă pe unde știți! ce, am comentat eu ceva?
Ce naiba? Mă aflu în Tg-Jiu. Nu mi-aș da seama că a lungit traseul nici dacă ar înconjura orașul de două ori înainte să mă ducă la destinație!
Deja mai calm, omul pornește mașina.
– Doamnă, io v-am zis de la început, ca să nu avem discuții. Nu vreau să pățesc iar cum am pățit săptămâna trecută…
– Da’ ce-ați pățit?
Prefer să îi provoc pe ei să povestească, decât să înceapă ei să mă iscodească pe mine.
– Doaaamnăăă, să vedeți! A-șaaa ce-vaaa…Am luat săptămâna trecută o doamnă. Era așa, la vreo cincizeci de ani, elegantă, cu pălărie și umbrelă. Mi-a zis să o duc la Kaufland. Eu nu m-am gândit să o avertizez că nu pot merge pe la piață. Cînd fac stânga la Casa de Cultură, mă trezesc cu doamna că începe să strige: “da’ de ce te duci pe-aici? pe dreapta trebuia să te duci, pe la piață! întoarce imediat!” Unde era să întorc? Dădeam să-i explic de ce am luat-o pe acolo- ea, nimic! Nu se oprea din strigat! Hoț, escroc, în toate felurile m-a făcut!
– Păi, poate era mai bine să opriți și să o lăsați să coboare…
– Da’ chiar am oprit! Am oprit în dreptul parcului, să se calmeze, să-i explic. Ce să vă zic, în loc să se calmeze, parcă a înnebunit femeia. A început să țipe că vreau să o târăsc în parc și să o violez! Doamnă, sunt om însurat, cum m-aș gândi eu la așa ceva? Și-apoi, era și cam trecută; dacă aș vrea să mă încurc cu cliente, m-aș încurca cu una de vârsta nevesti-mii?
– Hmm…
– Ei, acum nu mai eram hoț și escroc, eram deja curvar și porc! Toate ca toate, până a început să dea!
– V-a lovit???
– Întâi m-a lovit cu pumnii, apoi m-a împuns cu umbrela. Dădea unde nimerea, eu mă feream și nu mai reușeam să deschid ușa! În sfârșit, am deschis și am ieșit repede din mașină. Telefonul rămăsese în mașină, prin stație nu puteam da apel. Nu am știut ce să fac altceva decât să strig după ajutor. Femeia țipa din mașină “ajutor, mă violează”, eu țipam de afară “ajutor, mă omoară”. Ce-a fost acolo, nu vă zic! Se adunase lumea ca la urs!
– Și? Cum ați scăpat?
– Niște oameni au chemat poliția. Ea nu se oprea din țipat, până la urmă a venit și ambulanța și a luat-o.
De atunci, mă uit mai atent la femeile singure pe care le iau în mașină, încerc să-mi dau seama dacă-s nebune sau nu. Dar n-ai cum să-ți dai seama, că și asta părea normală la început! Dacă au umbrelă, le refuz. Nici pe dvs. nu vă luam dacă aveați umbrelă, să știți.
Am ajuns, plătesc și dau să cobor.
– Concediu plăcut, îi spun.
– Concediu? De ce concediu?
– Păi, vine toamna. O să plouă mult, lumea o să umble cu umbrele.
Rămâne abătut. În urma mea, urcă în mașină o bătrână cu baston.