Monica Ionescu
O nuntă adevărată, cu respect pentru mămica şi tăticu’, mama-soacră şi tata-socru, dar mai ales pentru bunele tradiţii româneşti, trebuie să parcurgă nişte puncte obligatorii în desfăşurătorul sindrofiei. În afară de faptul că finalul nunţii trebuie să fie unul fericit, în sensul că ginerică nu e complet muci de la ţuiculiţa aia bună, ţinută special de tăticu’ pentru nuntă, şi că încasările au (cel puţin) ajuns aşteptările.
Să zicem că eşti mireasa. E, păi dacă eşti mireasă, fată, îmi pare rău, da’ nu poţi ajunge la biserică fără să ţi se cânte la împodobeală această melodie simpatică. Hai să facem o analiză.
1.
Ia-ţi mireasa ziua bună
De la tata de la muma
De la fraţi de la surori
De la grădina cu flori
De la fir de busuioc mai
De la fete de la joc
De la fir de siminic mai
De la drag de ibovnic
Deci eşti o bagaboanta care a curvăsărit tot satu’, da’ nici mămica, nici tăticu’ n-au zis nimic fiindcă eşti fetiţa lor, te-au crescut în puf, au pus şi termopane din ce-au vândut la piaţă, ca să fie cald la fată, când vine de la discotecă, te-au răsfăţat, ce să mai! Da’ acu, gata! S-a terminat. Deci la revedere şi-un praz verde. Începutul strofei sună chiar încurajator, ca un drum spre cimitir. Finalul e apoteotic: “de la drag de ibovnic”. Chiar, burtica aia… ce e cu ea? A, te-ai balonat niţel de la emoţii. Hai, pupă-l în bot pe ibovnic şi dă-i drumu’ la cimitir! Aia, la biserică, unde te aşteaptă fraieru’ de ginerică.
2.
Plângi mireasa nu tăcea mai
Că astăzi e ziua ta mai
Să urăşti pe tatăl tău
Să iubeşti pe socrul tău
Să urăşti pe mama ta mai
Să iubeşti pe soacra ta
Să urăşti surorile mai
Să iubeşti cumnatele
Bun sfat! Gata cu răsfăţu’ şi pufu’. Te-au ţinut săracii părinţi, da’ acum nu mai, gata, îi dai dracului, le tragi două-trei înjurături, eventual le dai şi câte un melesteu după cap, că, deh, tre’ să te pui bine cu socrii. O să fie un gest absolut impresionant, soacră-ta o să joace tontoroiu’ de bucurie că s-a ales cu aşa noră nenorocită, care uite, o iubeşte pe ea mai mult decât pe ţărănoii ăia de părinţi ai ei. Lasă, că pentru asta plăteşte tata socru toată nunta, deh, un băiat are! A, şi vezi, pe simpaticele alea de cumnate la fel, tre’ să le dai din ojele tale, din parfumelul ăla mişto, adus de ibovnic din Bulgaria când a fost el cu duba să ia pepeni de Dăbuleni, că erau mai ieftini. Bine, şi să le zici mereu că-s frumoase şi ca lumea, nu ca putorile alea de surori ale tale! Şi toate astea le faci printre sughiţuri şi hâcâituri, muci şi câteva lacrimi, da’ nu multe, să nu curgă rimelul, abia te-ai pavoazat că, na, eşti mireasă.
3.
Taci mireasa nu mai plânge
Ca la maică-ta te-oi duce
Când o face plopu mere
Şi rachita micşunele
Când o face plopu nuci mai
Atunci la părinţi te duci
Când o cantă cucu-n vatră
Atunci te mai vezi tu fata
Acum, că ai rezolvat strofa nr. 2, e şi corect! Te mai primesc mă-ta, tac-tu şi surorile înapoi acasă “când o face plopu’ pere”, cum bine zice autorul necunoscut. Stai cu nenorociţii ăia de socri şi cumnate care te-au întors împotriva lor, numa prostii ţi-au băgat în capu’ ăla cu sărmăluţe.
4.
Copilita cu părinţi mai
La ce naiba te măriţi mai
Căci milă de la părinţi mai
La nevoie ai s-o uiţi mai
Dar milă de la bărbat mai
Că umbra de pom uscat
Cred că este foarte clar că nici nu se putea încheia altfel această minunată creaţie populară! După ce ai stat cu coada pe sus, i-ai porcăit în fel şi chip pe-ai tăi, mai că nu i-ai scuipat în faţă (da’ nu făcea să strici nunta, na), ca să te ia fraieru de nevastă, că oricum o să feţi un plod şi cine te mai lua bortoasa, când o începe bou’ să se trezească la realitate cu ce poama a luat şi o să-ţi dea nişte smetii când vine de la crâşmă, obosit, unde te duci, a? Că ai tăi… gata, s-a tăiat macaroana… cu dobitocu’ nu te mai înţelegi, o ţine tot într-un scandal că a aflat el ce bagaboanta ai fost, soacră-ta şi cumnatele ţi-ar turna piatră vânătă în cafea că ţi-ai bătut joc de băiat… Mda. Naşpa.
Dar să vedem şi melodia lu’ ginerică.
1.
Frunzuliţa diditel
Ginerica ginerel
Roagă-te de bărbier
Să-ţi mai lase un firicel
Să faci dragoste cu el
Cum adică… “să faci dragoste cu el?” Cu firicelul? Şi cu ce firicel? Păi ce, unde îl bărbiereşte? Şi cum să faci dragoste cu un firicel? Păi şi bagaboanta miresica? D-aia l-a lăsat ea pe ibovnic? Să se-alaga cu un firicel??
2.
Când eram la tata june
Ştiam şaua cum se pune
Puneam şaua haiduceşte
Şi plecăm seara la fete
Ahaaa, deci şi asta e un curvar. Mă rog, barbatu’ are voie, că d-aia e bărbat, nici măcar nu e curvar, “are experienţa”, aşa se zice. Păi ce, nu mai sunt şi alte bagaboante-n sat? Care şi ele o să fie mirese? Bun, acu’ că ştii ce şi cum, bagi tată calu’-n grajd şi te aşezi la casa ta. Că ţi-a zis şi mămic’ta şi tătic’tu că a cam venit vremea.
3.
Ce făcuşi te însuraşi
Multă dragoste stricaşi
N-o stricaşi numai pe a ta
Stricaşi sï pe-a altora
Păi da, normal!! I-a stricat-o, aşa cum bine am remarcat din cântecul miresii, chiar pe-a ei cu ibovnicul!
***
Deci cum o dai, cum o iei, miresele-s nişte bagaboante care pun mâna pe nişte băieţi buni, cu cal şi şa, de la care oricum o să-şi ia bătaie până când moartea îi va despărţi.
Îmi plac nunţile care respectă tradiţiile.