Julius Constantinescu
Afară plouă. Nu s-au rupt baierele cerului, burlanele nu clocotesc, streaşina nu atârnă, grea, stând să se rupă. Nu e nici măcar o răpăială neaşteptată de vară, ce dispare imediat în crăpăturile pământului. E o ploaie banală, atât de banală încât pur şi simplu nu poţi spune mai mult despre ea – afară plouă.
„Afară plouă”, scrii pe facebook. E o constatare neutră, subiect de umplut timpul, small talk. E ultima observaţie din lume care te-ai aştepta să stârnească pasiuni.
Facebook-ul urmează însă o logică numai a lui, în care constatarea că afară plouă dezlănţuie patimi:
„Băi, nu mai pot cu ăştia care scriu pe facebook că plouă!” (genul care nu mai poate cu nimeni)
„Aşa, şi dacă plouă ce? Băi, vă daţi seama? Au descoperit unii că în zonele cu climă temperată mai şi plouă!” (genul „Sunt mai deştept ca voi la orice oră” – genul ăsta sunt şi eu)
„Io v-am zis de ieri!” (genul „Io v-am zis de ieri!”)
„Scrie şi unde plouă, bă, prostule, că la mine, la Focşani, nu plouă” (genul forumist experimentat)
„Bine că plouă, fraiere, stau în casă cu mă-ta!” (genul „Luca se admiră-n baie”)
Cam atât despre vreme astăzi.