A fost căpitanul Craiovei Maxima, poate cea mai bună echipă de club a României. În ediţia 1982/1983 a Cupei UEFA a înşirat pe drum campioni şi vicecampioni mondiali, câţiva foşti şi mai mulţi viitori campioni ai Europei – Passarella, Antognioni, Tresor, Tigana, Giresse, Brehme, Allofs sau Briegel s-au scărpinat multă vreme în cap, întrebându-se de unde naiba veniră desculţii ăştia care-i urcară pe garduri.
A fost pe teren în dubla cu campioana mondială Italia (0-0 şi 1-0) şi i-a dat pasa de gol lui Cami în Suedia – România 0-1, când am câştigat cea mai grea grupă de calificare în care am fost vreodată.
Şi se aruncă de la etaj taman acu’, când toţi reporterii de teren ai RTV sunt la căpătâiu’ la regele Cioabă, evocând faptele acestui mare bărbat.
PS: Poate ar trebui să vorbim puţin şi despre faptul că Ştefănescu a fost nevoit să se arunce de la etajul 5 fiindcă statul român, în aplauzele instituţiei medievale BOR, refuză celor în situaţia sa moartea asistată. Dar, cine ştie, poate după ce terminăm de analizat viaţa marelui rege Cioabă…