George Damian
Românilor nu le plac impozitele şi nu le-au plăcut niciodată, dacă e să aruncăm o privire în cronicile de demult. De exemplu, Stoica Ludescu îi înjură cu sârg pe vistiernicii care se străduiau să crească procentul colectărilor la bugetul de stat. Primul înjurat: Ghinea Ţucală, grec de la Rumelia pripăşit pe lângă Matei Basarab, care „încetişor, spre ascuns, ca un diavol, cerca pre vodă zicându-i: De ţi-e voia să faci bani mulţi, fă-mă vistier mare, şi vei cunoaşte mult folos”.
Iar Matei Basarab l-a făcut vistier şi Ghinea Ţucală s-a apucat de treabă: „Îşi arătă toată răutatea şi să făcu ca un lup, trimiţând în toate părţile de prăda şi pre mari, şi pre mici, fără nici o dreptate şi făr’ de nici o milă. Şi când era la postul cel mare, nu mergea ca creştinii, la biserică, ce şădea la gazdă de făcea socoteala banilor şi-i băga în ladă. Şi să lăuda că scrie toată socoteala ţării pre o unghie; şi măsura cu cotul în toate părţile”. De fapt aici era problema: Ghinea vistierul era cam prea precis în calcule şi puţin prea scrupulos în colectare. Administraţia pentru români trebuie să fie o taină şi un mister: cui îi foloseşte cu adevărat să ştim câţi suntem şi ce impozite avem de plătit? Nu s-ar risipi miracolul şi corola de minuni a referendumurilor şi alegerilor? Doar nu suntem oi la strungă, să ne numere bob cu bob! O tradiţie înţeleaptă, în fapt adevărata coloană vertebrală a administraţiei româneşti de până în ziua de azi – „Nu e bine, domnu’ chestor! Nu e bine!”
Stoica Ludescu ne spune şi cine îi insuflase lui Ghinea Ţucală aceste idei: „diavolul neiubitoriul de neamul omenesc”. Nici nu este de mirare că banii strânşi de vistierul Ghinea erau „avuţie rea, de Mamon”, iar colectorul de impozite se asemăna cu Iuda, „că el iubi pre argint şi urî pre Domnu-său, Isus Hristos”. Nu m-aş mira să aflu că toţi cei care s-au perindat pe la şefia ANAF fac parte dintr-o sectă satanică.