Stephanie
Domnul inginer este căsătorit cu doamna doctor și locuiește la oraș. Fiindcă a terminat Zootehnia, el muncește la ţară, la o fermă de porci, făcând zilnic naveta până într-un sat aflat la vreo treizeci de kilometri (dacă ar fi terminat Politehnica probabil că ar fi fost blogger A-list, dar așa…)
Pentru că la țară oamenii se cunosc și se ajută între ei, domnul inginer și-a facut o grămadă de relații utile: și-a găsit o sursă bună de varză pentru pus la murat, de lapte proaspăt, brânză, miere de albine. Într-o zi, doamna doctor primește un telefon de soţul dânsei, aflat la serviciu:
– Alo, dragă, vezi să fii acasă între trei şi patru că trece Nană Mărie pe la noi să-ți lase niște telemea.
Pe la cinci ajunge acasă și domnul inginer, însoțit de Grigore (Grigore era om la toate la ferma de porci. Analfabet și cam sărac cu duhul, își duce zilele de azi pe mâine. Domnul Inginer prinsese drag de el, că era harnic și cinstit, ba îi dăduse și o încăpere în clădirea anexă de la fermă, unde sărmanul își amenajase un cuibușor numai al lui. Astăzi venise la oraș ca să-i curețe curtea și grădina binefăcătorului său).
Doamna doctor avea un boooot de puteai să-i pui căpăstrul.
– Ce ai, fată? o întrebă domnul inginer, pișcând-o drăgăstos de fund.
– Doamna inginer, izbucni femeia. Doamna IN-GI-NER !
– ????
– Aşa mi-a zis ţață Mărie!!!
– Nană…
– Ce ?
– Nană Mărie…
–
– Nană, țață, tot un drac ! A zis “doamna inginer, v-am adus brânza”! De-aia am făcut io atâția ani de școala, de-aia am învățat și mi-am distrus sănătatea, ca să-mi spună lumea doamna inginer??! Adică diploma mea de medic nu face doi bani??
Ieși trântind uşa, în hohote de plâns.
Domnul inginer privi lung în urma ei şi rămase pe gânduri preț de câteva secunde. Apoi îl luă pe după umeri pe Grigore, care-l privea cu ochi de viţel, și-i zise oftând :
– Mă Grigore, dacă te însori, să nu-ți iei niciodată doctoriță, mă !