ErRon
Fiindcă am vrut să fac un ban în plus şi mai ales din spirit civic, am fost preşedintă la o secţie de votare. Ni s-au dat telefoane mobile pentru a le folosi în zilele şi nopţile fierbinţi ale luptei unora şi altora. Telefoane ce trebuiau predate luni dimineaţa, odată cu procesele verbale şi celelalte materiale.
Unde mi-o fi fost capul, nu ştiu, cert este că am predat doar telefonul mobil, cutia şi încărcătorul le-am lăsat acasă. În vinerea următoare m-a sunat un reprezentant de la SRI, proprietarul acelor mobile, rugându-mă să mă prezint şi cu componentele lipsă la sediu. Ceea ce am şi făcut luni, deci cu o săptămână întârziere.
M-am prezentat la poartă, am scos buletinul, am aşteptat omul să preia ceea ce adusesem. A venit un bărbat uscăţiv, mi-a făcut niţică morală, cum că greu îmi fusese să pun totul într-o pungă de un leu, să nu-i las atâtea zile cu arsenalul descompletat. Mi-am cerut scuze şi am simţit nevoia să-mi pun cenuşă în cap, zicând că-mi pare rău, că probabil sunt singura dobitoacă ce n-a ştiut că trebuie predat totul, aşa cum am primit, în dimineaţa de luni.
Până la urmă, omul nu era de fier, s-a înmuiat:
– Nu sunteţi singura, staţi liniştită! Mai sunt zece, doişpe în tot judeţul!