Alina C.
Țineți minte în școala generală, când trebuia să învățăm o poezie? Luam cartea în brațe și imediat începeau să mi se scurgă ochii de somn. Vedeam ca prin ceață, căscam de-mi dădeau lacrimile și-mi trosneau fălcile.
Făcând o mică analogie, azi-noapte, când încercam să număr niște oi ca să adorm odată, mi-am dat seama că număratul ăsta al oilor nu este pentru oricine. Nu trebuie să-ți facă plăcere, trebuie transformat într-o obligație. Astfel că imaginezi un tabel pentru oi. În care trebuie să treci, pe coloane separate, oile albe și cele negre; berbecii în altă coloană. Adică, o dată la patru oi pui un berbec pe o coloană separată și ții socoteala. Pentru că la sfârșit trebuie să iasă un grafic din toate astea.
Până am imaginat toată măgăria asta, cu situații, cu împărțirea oilor și berbecilor, până am dezbătut problema mieilor, dacă să apară și ei sau nu în ecuație, așa m-a luat o scârbă și un somn!
Păi nu mai bine dorm eu, în loc să-mi bat capul cu asemenea prostii?