Daily Cotcodac

Gnosticii şi mireasma matricei cosmice

George Damian

Natura vâscoasă a femeilor şi umezeala care bălteşte ca un iaz în jurul matricei au trezit un real interes în rândurile cititorilor Daily Cotcodac, aşa că mi-am zis să ne adâncim în profunzimea acestor chestiuni, să mergem la originea lor. Aşa ajungem la uitatele secte ale gnosticilor şi învăţăturile lor.

Nu-i vom plictisi pe cititorii noştri informaţi cu detaliile cunoscute ale diagramelor Ophite, manuscrisele de la Nag Hammadi, tratatele de ereziologie ale lui Irineus, cele cinci vămi ale cerurilor, Thauthabaoth, Erataoth, Onoel sau Thartharaoth. Pornim de la premisa că toată lumea cunoaşte elementele de bază ale psihanodiei, arta înălţării sufletului către ceruri. Iuri Gagarin a fost un ignorant când a spus că nu l-a găsit pe Dumnezeu în Cosmos – acolo până unde a ajuns el nu putea să întâlnească decât cel mult o mână de suflete grăbite.

Gnosticii căutau calea cea mai dreaptă a înălţării sufletului la cer, nu voiau să umble trelea prin Cosmos, ca o femeie la mall în căutare de sandale. Totuşi, nu ne putem baza pe staţiile descrise de ei: din păcate ştiau de existenţa a doar cinci planete, aşa că itinerariul s-ar putea să fie uşor eronat. Oricum, putem încerca tehnicile de meditaţie gnostice. Iar aceste tehnici de meditaţie recomandau concentrarea asupra formei vulvei feminine, vizualizarea matricei.

Gnosticii spuneau că lumea este alcătuită din trei principii: apă (obscură şi nevolnică – ce vreţi, principiu feminin!), pneumă (principiul mijlocitor, “mireasma”) şi lumină (principiul masculin!). Ciocnirea la nivel atomic a acestor principii a generat mulajul primordial al tuturor lucrurilor, care avea forma matricei materne. Vizualizarea repetată a matricei şi a porţilor cereşti (care şi ele erau în formă de matrice!) îi pregătea pe gnostici pentru ascensiunea finală.

Cumva înclin să cred că bărbaţii, chiar dacă au fost botezaţi întru Hristos, în sufletele lor au rămas gnostici convinşi.

Notă Julius: Carevasăzică, a fost nevoie să treacă 2.000 de ani până să descopere că degeaba te uiţi ca prostu’ la matrice, dacă nu e şi niţel pipi nu te poţi înălţa cum trebuie în absolut.