Julius Constantinescu
Aurel T., din Oporelu Olt, avea 32 de ani și locuia încă la maică-sa (la țară asta nu e totuși o mare problemă, la o adică poți lua de la prieten cheia de la căpița lui de fân). Înainte de a intra însă în miezul întâmplării care face obiectul articolului de față, să notăm că Aurel avusese înainte două iubite, de care se despărțise pe motiv de nepotrivire de caracter, ele având un caracter mai dificil, care nu suporta bătaia.
Dat fiind că nu mai avea o iubită pe care s-o rupă cu bătaia când se întorcea seara de la cârciumă, ca tot gospodarul, Aurel o zvânta în bătaie pe maică-sa, care prezenta atât avantajul că era la îndemână, cât și pe acela că dragostea de mamă o împiedica să-l reclame la poliție. În plus, Aurel nici nu voia să fie atât de măgar să se-mbete pe banii maică-sii, după care să se ducă s-o bată pe alta, care nu contribuise cu nimic la băuturică.
Din motive greu de imaginat, mama lui Aurel pilea, la rândul ei, zdravăn. Într-una din zilele trecute, după ce pilise zdravăn prin vecini, mama lui Aurel s-a întors acasă cu trei litri de țuică, pentru că fii-su să nu mai poată invoca nici un pretext ca să n-o bată. Aurel însă a căzut repede doborât de băutură și a adormit buștean. Și poate că ar fi fost seară liniștită dacă, după vreo două ore, maică-sii nu i-ar fi venit ideea strălucită să-l trezească din somn și să-l roage s-o ajute să care ceva în casă. Buimac de somn, Aurel a priceput destul de greu ce vrea mă-sa de la el. În cele din urmă, dragostea filială a învins – Aurel s-a ridicat în capul oaselor, a pus mâna pe par și i-a zis, cu drag:
– Lasă, mamă, că le car singur. Matale stai frumos aici și odihnește-te în pace!