Simona Catrina
Tot ce-i bun e ilegal, imoral, îngrașă sau moare tata dacă află. Nu mai vorbim de alte epoci, ne limităm acum la aia de aur și la ce-a urmat după ea, la vremuri în care judecățile și prejudecățile sexuale s-au rostogolit spectaculos.
Comuniștii publicaseră cărți de educație sexuală în care câte-o doamnă doctor Scârț scria că, dacă ne mai masturbăm mult, o să orbim. Și cine-o să ne vadă cu baston alb mai târziu, o să râdă de noi și-o să știe că ne-am jucat cu păsărica până i-am luat piuitul de tot. Oameni cu doctorat în medicină erau obligați să susțină, imbecilizant, că sexul nu se face decât în poziția clasică, numai cu dânsa-ntr-însa (într-însa aia, nu într-însa cealaltă), fiindcă altfel te îmbolnăvești de cancer. Oamenii au luat la cunoștință despre sexul oral doar de prin filmele porno pe care le colportau studenții din Regie, ca să se scurgă sesiunea mai ușor. Ca atare, dacă te afla cineva atunci că ai sărutat vreo piesă anatomică plasată mai jos de gușă, te scotea bolnav mintal, obsedat dezgustător și pervers patentat. Și dacă aflau și la B.O.B., te dădeau afară din cămin.
Chiar și-n mândra zi de azi, pentru multă lume, felația și zoofilia stau pe aceeași cracă. E foarte greu să desenezi cuiva diferențele, în situația în care orice bolnav mintal își cere drepturile în aceiași termeni cu oamenii emancipați. De exemplu, partidul pedofililor din Olanda nu numai că era până mai ieri perfect legal, dar a și candidat pentru parlament. Noi știm că în Olanda e permis orice și că deja turme întregi de capre cu blana vâlvoi cer azil politic peste graniță, în ideea că păstorii lor pătimași or să-și facă și ei partid, ca să le poate lua de neveste oficial. Dar, de la a-ți fi îngăduit sexul anal și până la a cere legalizarea pedofiliei, e totuși un drum lung pavat cu tupeu și nesimțire. Rețineți că asta spun eu, un om mâncat de subiectivitate, ca toți ceilalți.
Pedofilii olandezi susțin că ei nu pledează decât pentru sexul consimțit de ambele părți, cu parteneri de orice vârstă, deci se exclud corupțiile erotice, vicleșugurile sau violurile. Platforma lor sună ca a comunităților de transsexuali sau travestiți, deci foarte democratic și limpede. Caz în care e foarte greu să decizi tu, pudibond de lux sau pervers înfocat, cine e bolnav mintal și cine e amant rasat.
Fiecare om are propriile lui fixații legate de limita dintre excitant și maladiv. Am cunoscut cândva o femeie care spunea că, deși îi place sexul la nebunie și e foarte deschisă la cap și mai ales la picioare, ea nu poate presta sex oral pentru niciun bărbat din lume, nici dacă poartă prezervativ de platină dezinfectată cu iod. “De ce”-urile noastre, cele care o ascultam cu ochiul cât corcodușa, aproape că erau inutile. Zicea că ea nu poate să pună gura pe ciorba de burtă, pe vreun pahar din care-a băut altul sau pe vreun penis. În schimb, ne-a spus că ea accepta cu plăcere omagiile orale ale bărbaților. Ba chiar le sugera discret mișcarea. Ei, convinși că vine și rândul lor imediat, îngenuncheau cu plăcere și se achitau de obligație. Curând însă, constatau că favoarea nu le va fi returnată, iar frustrarea lor era direct proporțională cu perplexitatea.
Fata a jecmănit astfel vreo două duzini de masculi care și astăzi mai așteaptă, prin vreun colț de țară, răsplata pentru fapta lor bună din sesiunea din anul doi.
– continuarea, după-amiază –