Julius Constantinescu
•
Dimineață mă trezesc cu o durere îngrozitoare de spate. Dau să mă ridic din pat, dar durerea mă țintuiește pe spate. Mă răsucesc pe-o parte și încerc să mă ridic sprijinindu-mă în mână, însă nu pot – durerea e șireată. Sunt cu fața în sus și mă uit în tavan, ca un gândac răsturnat.
Ee, să mă fi durut pe mine spatele înaintea lui Kafka…
••
În poarta bisericii din cartierul meu își face veacul un câine negru și gras. De dimineața până seara nu face altceva decât să înfulece covrigii și salamul pe care le capătă de la babele pioase din parohie. Când se ghiftuiește, se întinde sub zidul rece al bisericii și trage un somnic. Presupun că ăia mici cerșesc la metrou cu textul: „Ajutați-ne și pe noi, suntem șapte cățeluși acasă, mama e gestantă, iar și pe tata l-au luat hingherii”.
•••
Apropo de cerșit, eu mă îndoiesc că mai poate fi cineva convins să arunce un bănuț cu „Ajutați-mă și pe mine, suntem șapte frați acasă, mama e bolnavă și tata a fugit de-acasă”. Dacă aș fi cerșetor, aș încerca un text de nișă, pentru femei: „Ajutați-mă și pe mine, suntem șapte frați acasă, mama e gravidă din nou și jigodia de tata e la agățat”.