Ina
Doamna Ecaterina locuiește de 45 de ani în fostul cartier muncitoresc. Spun fost pentru că acum nu mai muncește nimeni în cartierul respectiv – cel puțin, nu în România. Majoritatea foștilor proletari sunt acum pensionari, iar copiii lor și-au luat lumea în cap. Câți au mai rămas, taie frunză haitelor de câini vagabonzi, adevărații stăpâni ai cartierului.
Doamna Ecaterina are o calitate rară în categoria socială din care face parte: simțul umorului. Pe care, neavând în jur prea mulți oameni cu care să-l împartă, îl folosește doar la ocazii speciale. Alegerile sunt tocmai o astfel de ocazie.
De altfel, umorul dnei Ecaterina nu se manifestă la alegeri de ieri, de azi. Pe vremea lui Ceaușescu, venea râzând acasă de la vot (am uitat să precizez că dna Ecaterina e maică-mea); râdea, trebăluia și iar dădea în râs. Până la urmă, povestea: „Scrisei pe buletinul de vot cu litere chinuite, așa, și cu greșeli de ortografie: SĂNE DE-A ȘI NOĂ CASĂ”.
Și în democrație, dna Ecaterina se prezintă cu conștiinciozitate la fiecare vot.
La una dintre votările astea democratice, dna Ecaterina nu se găsește pe listă, deși dl Gheorghe, soțul doamnei, se găsea. Dezastru!
– Cum, domnule, stau aici de atâta vreme și nu sunt pe listă!
– Stați, doamnă, s-a schimbat numele străzii, o fi vreo scăpare de la Evidența Populației…Mergeți și votați la Secția specială, la gară.
– LA GAARĂĂĂ???!!!
Atât i-a trebuit. Să meargă la gară să voteze, ea, care venise în cartierul ăla când încă nu se uscase zugrăveala pe blocuri!
– Pfuai. Jar mâncați. Vreau să votez ACUM și AICI.
– Doamnă, s-au interzis listele speciale, doar la gară puteți vota. Noi nu putem face listă specială. Haideți, nu ne faceți probleme etc.
Șefa secției de votare era fosta învățătoare a uneia din fiice, a luat-o la coarda sensibilă: „tu, Ină…”
Nimic. Cineva de pe-acolo a avut ideea să cheme presa, au făcut-o vedetă pe mumă-mea, era Doamna Care Dorește Să Își Exercite Dreptul Democratic Și E Împiedicată De Sistemul Ticăloșit. Au găsit și o soluție, i-au adus în secție urna mobilă. A intrat plină de demnitate în cabina de vot, unde a întârziat suficient cât să ștampileze la întâmplare câte trei căsuțe pe fiecare buletin, după care a ieșit maiestuoasă din secție, în suspinele ușurate ale membrilor comisiei.
A ajuns acasă abia înăbușindu-și hohotele, ne-a povestit cum ajunsese ea VIP.
La altă rundă de votare – gata cu listele speciale, fiecare votează strict unde are domiciliul. Doamna Ecaterina a plecat la vot încrezătoare, însă ghinionul a făcut ca de data asta să fie pe listă. Era pe listă, dar a aflat că trebuie să îi lipească abțibild pe cartea de identitate.
– Cum să îmi lipiți abțibild? Nu aveți voie să îmi lipiți nimic, cartea de identitate e a mea, conform legii deteriorarea ei mă obligă să o schimb. Dvs. mi-o deteriorați.
– Păi, doamnă (transpiraseră deja, sunt mereu cam aceiași oameni, și-o aminteau pe salvatoarea democrației), e ca să nu votați și în altă parte!
– Cum „în altă parte”? Păi, nu se poate vota decât la secția unde alegătorul își are domiciliul. Eu să vă învăț legea?
A venit presa, i-a dat dreptate, au arătat că doamna a sesizat o disfuncție a legii electorale, au făcut-o vedetă. A intrat în cabină jubilând, și-a anulat ca de obicei votul; i-au lipit abțibildul pe cartea de identitate sub camera de filmat, presa a demascat abuzul…
La localele astea, a fost prima la ușă. Era pe listă, de abțibild se plictisise, ce să mai facă? Și-a făcut numărul („mie mi-au plăcut mai mulți candidați, așa că mi-am exprimat aprecierea votându-i pe toți” ), a scăpat de buletine și s-a îndreptat către comisie.
– Nu ar fi trebuit să puneți semne pe cabine că e interzis accesul cu telefonul mobil?
Știe că nu-i pot face nimic: ar chema imediat presa, ar demasca abuzul…