George Damian
De obicei miniştrii de Externe sunt strălucitori, lumea ştie despre ei numai chestii bune. Există însă un ministru român de Externe care a trecut prin istorie fără să lase nici o urmă, Emanoil Mihăescu Porumbaru este numele lui. Fapte vitejeşti a avut: el este ministrul care a semnat alianţa României cu Antanta în 1916. Ştiţi despre ce este vorba, prima piruetă graţioasă a românilor în faţa nemţilor, cărora le promiseserăm că facem alături de ei Primul Război Mondial. N-a fost să fie, la cum n-a fost să fie nici în al doilea.
Mic de statură, de forma unei pere cu două picioruşe subţirele, Emanoil Porumbaru nu prea impunea respect prin guvern şi parlament. Nici vocea piţigăiată nu-l ajuta, şi oricum toată lumea ştia că era sluga credincioasă a Vizirului, temutul prim-ministru Ion I.C. Brătianu. Se pare că bietul Porumbaru ştia şi el că nu îl respectă nimeni în politică, dar se lăuda cu succesele de prin saloane unde se credea mare cuceritor. Adevărul că Emanoil al nostru putea să plimbe o damă prin parcul unui castel o noapte întreagă şi să o returneze nevătămată soţului. Până la urmă s-a întâlnit cu limba ascuţită a lui Petre P. Carp, care i-a zis-o de la obraz pe holul parlamentului: „Băi Porumbiţă, tu la femei n-ai avut p..ă şi în politică n-ai avut c…e!”