O mie și una de povești despre modă: cine a inventat bentița

Julius Constantinescu

Despre puține obiecte vestimentare se știe cu atâta precizie unde și când au apărut ca despre banala bentiță. Cu toții știm, sau măcar bănuim, că ea vine din Orient; să vină însă de la Istanbul, de la Damasc sau, poate, din India? Vă spun sincer că habar n-aș fi avut nici eu, dacă nu-mi cădea în mână o istorie a arabilor de 500 de pagini (sper ca Allah să-mi răsplătească străduința și să-mi dăruiască măcar 7 fecioare să-mi țină de urât în Paradis, așa, peste vreo 60 de ani).
Ei bine, bentița vine de la Bagdad, din vremea califului Harun al-Rashid și a celor „O mie și una de nopți”. Când, fac o paranteză, nu se trăia chiar ca-n povești, în sensul că oamenii mâncau de regulă din castroane de lut, nu din tipsii de aur, curmalii nu creșteau din doi în doi metri, iar lumea se deplasa tot pe cămile și măgari, nicidecum pe covoare zburătoare. Partea bună era însă cu nu venea orice coate-goale să-ți răpească fata și s-o ia de nevastă ca să-ți poată cere apoi jumătate de împărăție drept zestre, și nici sticle cu duhuri care te puneau să dezlegi ghicitori stupide nu erau pe toate drumurile (vă dați seama că a trebuit să citesc 500 de pagini ca să aflu toate astea?) (Continuarea o puteti citi pe Fashion avec Passion… )