George Damian
Numele lui Mihail Moruzov poate nu vă spune mare lucru, dar a fost vreme de vreo 15 ani şeful Serviciului Secret de Informaţii, o asociaţie de băieţi veseli care spionau pentru Statul Major al Armatei. Şmecheria era că SSI nu avea o lege de organizare, aşa că băieţii ascultau telefoane şi deschideau scrisori în draci, fără să dea socoteală nimănui. SSI-ului chiar i se aplica bancul ăla cu spionii care lucrează în acelaşi birou şi nu se cunosc: Moruzov le interzisese agenţilor săi să se cunoască pe numele reale, fiecare nou angajat primea o identitate falsă. Ideea e că Moruzov făcea regulile fără să dea socoteală nimănui, iar băieţii ascultau de el fără crâcnire.
Într-o bună zi Moruzov a aflat că totuşi nu este chiar de capul lui: generalul Ştefănescu-Amza, în calitate de şef al Statului Major, l-a operat cu o reducere salarială zdravănă pentru o operaţiune nereuşită. Moruzov a preluat din mers ideea şi tăierile salariale au început să plouă peste capetele spionilor. Unul s-a trezit cu minus 25% la salariu pe trei luni pentru că şi-a pierdut abonamentul de tren. Altul a încasat aceeaşi amendă pentru că i se furase în tramvai portofelul cu legitimaţia de serviciu. Un alt nefericit a avut mai puţini bani pentru că şi-a permis să vorbească la telefon stând cu fundul pe biroul lui Moruzov.
Însă nici spionii SSI nu erau chiar nătărăi: punând lucrurile cap la cap, şi-au dat seama că reducerile salariale curgeau gârlă exact în zilele în care Moruzov încerca să se lase de fumat.
Dacă nu ești într-o zi în care încerci să te lași de fumat, votează-l pe simpaticul documentarist la RoBlogFest – secțiunea „Cel mai popular blog” (poziția 48, atenție la intelectual că și-a înscris blogul sub numele „Bellum omnium contra omnes”; doar dedesubt, mic de tot, scrie george-damian.ro)