Fox
Prin anul 2000, după ce scotocisem internetul și cam toate magazinele din București, reușisem, cu chiu, cu vai, să-mi cumpăr un aerograf. În caz că nu știți, aerograful e un instrument care împroașcă cu vopsea, ceva frumos, pentru artiști. Când începi să-l cunoști, să-l deslușești și să-ți dai seama de ceea ce poate, creează dependență, fie că pictezi sau ești pasionat de modelism, că vrei să dai un nou look unghiilor (nu eu, un prieten!) sau laptopului, că vrei să retușezi fotografiile bunicii și să-i faci o surpriză sau orice altceva îți trece prin cap că poți vopsi.
Cum prindeam puțin timp liber, mă îndeletniceam cu stricatul propriei manichiuri cu hârtie abrazivă și îndesatul vopselei pe sub unghii. Am mai făcut praf niște tricouri, motocicleta prietenului de care vorbeam mai sus, căștile noastre, jachete de piele ori jeans, mobilierul din casă, pereții dormitorului (bine că n-am locuit prea mult timp acolo, c-aș fi terminat cu pereții mei și m-aș fi apucat de-ai vecinilor) și, în general, cam tot ce mi-a căzut în mână, inclusiv ghetele unuia care se plângea că nu are haine de culoare potrivită și-s cadou de la prietena lui…
De menționat că la vremea respectivă nu erau tocmai ușor de găsit lucruri precum hârtia abrazivă, un fuller sau un chit bun, vopsele cu putere mare de acoperire și fluiditate crescută, solvenți buni, lacuri care să-ți protejeze și să evidențieze culorile. Am umblat căpiat după o folie de mascare așa cum văzusem la tv și cuțite pentru decupat, fiindcă un cutter nu-mi era suficient. Am confecționat șabloane mai rău ca un chinez pentru că la 20 euro bucata dădeam faliment în două zile.
Am tot studiat ce am găsit pe internet, am furat tehnici de la cei cu mai multă experiență, am salivat la lucrările lui H. R. Giger, Mike Lavallee, Pantaleon, Craig Frazer, Dru Blair, Marissa Oosterlee, etc și-am ajuns la concluzia că nu poți face prea multe dacă nu ai scule, condiții și materiale de calitate. Ceva materiale bune am început să găsesc, dar am descoperit că e nevoie și de un alt aerograf dacă ești pretențios și vrei să faci mai multe detalii, la o calitate mai bună. Mi-am luat un Iwata și, într-adevăr, s-a schimbat imediat ritmul și calitatea lucrărilor. Mai multe detalii, mai ușor de lucrat și de curățat.
Ei, și nici nu apucase încrederea bine să crească cât casa, că mă trezesc cu un domn care voia să-i desenez ceva pe Jeep. „Lasă-l aici, moșule, să vezi dacă nu ți-l fac mai frumos decât un Matiz cu floricele!”, îmi zic, în timp ce iau avansul. Vreo câteva zile am umblat căpiat după materiale, și când am reușit să găsesc tot am realizat că, de fapt, mi-am mai rămas doar trei zile pentru demontat, pregătirea suprafeței, desenat, lăcuire şi montare. Am terminat cu o zi întârziere, dar clientul a fost foarte mulțumit, iar eu și mai mulțumit fiindcă a fost cea mai profitabilă lucrare a mea.
PS: Dacă vă prind că puneți comentarii rău-voitoare, aflu de la M3bis unde stați și vă pictez noaptea cranii pe ușă.