Julius
Mă despărțisem nu de mult de iubita care răspundea la apelativul „Pisi”, aveam o relație nouă. Dormise doar de vreo două, trei ori la mine, trăiam una dintre primele scene domestice împreună, atât de frumoase: eu, tolănit în fotoliu, spărgeam semințe și mă uitam la un meci, ea, în bucătărie, ținea să mă impresioneze cu talentul dumneaei într-ale gătitului. La un moment dat, bagă capul pe ușă:
– Auzi, unde ții făina?
– Habar n-am. Sun-o și tu pe Pisi și întreab-o.
PS: Nu încercați asta acasă.