Dan1
În anii ’80 am luat contact cu realitatea dură a comerţului socialist. De câteva săptamâni vânam o maşină de bărbierit electrică din vitrina unui magazin de lângă Gara de Nord. La leafă, plin de bani, mă duc cu tupeu la magazinul respectiv şi zic: “Vreau să cumpăr Micma 9 aia, din vitrină!”. “Ce?”. “Maşina aia de bărbierit electrică, rusească din vitrină!”. “Careee?” Mă-ntreabă el din nou. Mă uit în vitrină şi îngheţ: maşina de bărbierit electrică şi rusească nu mai era in vitrină. Zic “aveaţi o maşină de bărbierit electrică în vitrină, la 163 de lei!”. “N-am avut niciodată aşa ceva!”. “Bă, îţi baţi joc de mine? Sâmbătă era în vitrină!”. “Dom’le, nu înţelegi că n-am avut niciodată aşa ceva?!”.
Au mai fost câteva cazuri, voiam să cumpăr o bormaşină manuală (în cele din urmă şi am cumpărat-o, o am şi acum pe undeva prin debara) şi alte câteva lucruri. De câte ori aveam bani şi mă duceam să le cumpar, vânzătorii făceau pe proştii.
Ei bine, istoria s-a repetat acum 5-6 ani, în Obor. Dupa ce vreo jumătate de oră am căutat o daltă în cruce în magazin (evident, ştiind că nu am nici cea mai mică şansă), m-am dus să o caut in talciocul – sau cum vreti să-l numiţi – Obor. Pentru cititorii noștrui intelectuali, o să explic pe scurt ce e aia o daltă în cruce: o daltă în cruce e o daltă care are tăişul perpendicular pe înălţimea secţiunii mânerului, care are secţiunea dreptunghiulară (puteai să ne scutești de amănuntele astea, DanOne – n. intelectuali DC). Prin constrast cu aceasta, o daltă lată are tăişul paralel cu înălţimea secţiunii mânerului, simplu, nuuu? (exagerezi – n.J.) În talcioc erau vânzatori mai în vârstă decât mine, deci şansele să ştie ce e o daltă în cruce mi se păreau destul de mari. Am dat – într-un final – peste doi moşuleţi, cei mai susceptibili să aibă la vânzare o daltă de-aia de care căutam eu (n-are rost să mai spun “în cruce” că deja am folosit de prea multe ori această sintagmă, cred că deja vă plictisesc).
Ei bine, după ce le-am explicat ce doresc au făcut nişte feţe atât de tâmpe, încât am regretat că nu aveam pe atunci telefon cu cameră să-i pozez. Practic, nici Ţociu şi Palade nu reuşesc o expresie atât de tâmpă, deşi toată lumea îi considera experţi. “D-aia de beton?”, încearcă unul. “Nu, dom’le, daltă în cruce pentru tăiat fier!”. “N-aaam auzit de aşa ceva!” În plus, au încercat să îmi vândă o dăltiţa minusculă “din supapă” care avea bavuri în zona unde este lovită cu ciocanul. “Dom’le”, încerc eu, „asta e ceva despre care am invătat în liceu şi la protectia muncii că e ceva foaaarte periculos! Când dai cu ciocanul îţi sare în ochi”. “Eeea, nu, dom’le, alea era prostii!”.
Pe scurt, n-am cumpărat-o, deși moșuleții au încercat din răsputeri să mă convingă că am mare nevoie de ea.,
În sfarşit, zilele trecute mă trimite nevastă-mea în Obor să cumpăr nişte foi de celofan, ca să acopere cu ele borcanele de varză pusă la murat. N-aaare rost s-o mai lungesc, vă las pe voi să trollaţi dacă am găsit sau – mai mult – dacă văzuse cineva vreodată foi de celofan, şi dacă ştia cineva la ce servesc.