Daily Cotcodac

Cât de insistentă poate fi o femeie?

George Damian

Cercetătorii britanici nu au reuşit încă să ofere un răspuns la această întrebare, dar istoria ne poate ajuta cu ceva exemple. Astăzi vom vorbi despre doamna Elisabeta Movilă, și vom vedea imediat cam cât de insistentă a fost această femeie.

Bărbatu-său, Ieremia Movilă, a fost un băiat cu foarte mult bun simţ. Când eroul nostru național Mihai Viteazul şi-a trimis oştile în Moldova, Ieremia Movilă a dat unul din rarele exemple de bun simţ şi a șters-o la moşia lui din Polonia, scăzând astfel palmaresul de victorii al olteanului. Oricum, se spune că lui Ieremia Movilă îi plăcea mai mult la moşie decât pe tron şi doar de gura nevestei s-a mişcat în 1595 să ocupe Moldova (probabil i-a făcut scandal că un amărât de tron nu-i în stare să aducă și el în casa asta). Ieremia nu s-a deranjat să se întoarcă la Suceava decât după ce a primit ştirea morţii lui Mihai Viteazul.

Elisabeta Movilă a avut timp până în 1606 să se obişnuiască cu viaţa de doamnă a Moldovei. S-a obişnuit atât de mult cu această viaţă încât pentru ea a aruncat totul în joc. După moartea lui Ieremia Movilă, tronul Moldovei a fost ocupat de frate-său, Simion. Aranjamentul era ca Simion să domnească până la majoratul fiului cel mare al lui Ieremia, Constantin. Însă Elisabeta era grăbită, aşa că a aranjat o otrăvire a cumnatului. Doar că pe tron a fost suit fiul lui Simion, Mihăilaş. Elisabeta nu a răbdat şi a strâns rapid o oaste poloneză cu ajutorul căreia l-a pus pe tron pe fiu-său, Constantin, care avea vreo 14 ani. Domnia lui Constantin a durat până în 1611, când a fost alungat de Ştefan Tomşa. Elisabeta l-a împins pe fiu-său de la spate, iar Constantin s-a repezit din nou cu oaste în Moldova. A fost înfrânt, luat prizonier de tătari şi s-a înecat în Nistru.

Orice om ar fi socotit că tronul Moldovei nu merită chiar atât de multă cheltuială. Nu şi Elisabeta Movilă, care mai avea doi băieţi: pe Alexandru şi Bogdan. În 1615 a strâns o nouă oaste poloneză şi l-a pus pe tronul Moldovei pe Alexandru, care tocmai împlinise 14 ani. Bucuria asta nu a ţinut multă vreme: în 1616 turcii au venit hotărâţi să-l pună domn pe Radu Mihnea. Turcii mai aveau un scop: vroiau să elimine răul din rădăcină. Aşa că Skender Paşa a capturat-o pe Elisabeta, a violat-o după datina turcească și apoi a făcut-o cadou sultanului Ahmed I, care era foarte dornic să o cunoască, motiv pentru care a închis-o în harem, să o cunoască mai bine.

Alexandru a fost silit să treacă la islam, însă ghinionul s-a ţinut scai de capul lui şi în urma circumciziei a făcut o infecţie care i-a adus moartea („l-a bătut Dumnezeu”, am spune noi astăzi, când am scăpat de obscurantismul medieval). Fiul cel mai mic al Elisabetei, Bogdan, a fost mai norocos: a supravieţuit circumciziei şi a ajuns paşă în armata otomană.

Și toate astea s-au întâmplat fiindcă pămpălăul de Ieremia Movilă n-a fost în stare să-și pună femeia la punct, orice ar însemna asta în Moldova.