Simţea cum capul îi plezneşte de durere chiar înainte să deschidă ochii. Deja se crăpa de prânz şi domnul J simţea cum revine la viaţă precum natura primăvara. Deschise ochii şi-i închise brusc la loc. Lumina era prea puternică, albedoul camerei prea ridicat. Efortul făcut îl dărâmă fizic şi căzu într-o moţăială ce dură vreo jumătate de oră.
Cu ultimele puteri se ridică din pat să dea un like pe facebook propriului articol. Aşteptă câteva minute să vadă dacă traficul e în creştere. Se duse la baie să se spele pe dinţi, să se bărbierească. Ieşi după jumătate de oră rupt de oboseală, se puse un pic în fotoliu să se odihnească. Aţipi uşor, bucurându-se că nu-l mai doare capul o perioadă.
Dar fericirea sa fu de scurtă durată. După nici două ore de odihnă apăru domnul P în vizită. Voioşia şi energia domnului P. îl irită vizibil pe domnul J. “Hai bre că am treabă, trebuie să scriu texte pentru site că a căzut traficul în cap”. Următoarele trei ore J şi le petrecu vorbind cu toţi prietenii din agendă, încercând să-i convingă să scrie texte pentru site. Nu se opri decât un pic, o jumătate de oră, pentru un somnic mic.
Se trezi înviorat şi se apucă să caute prin vechile sale texte. Găsi vreo două, scoase glumele din ele, să nu se prindă cititorii că au fost scrise în altă epocă, şi le puse pe site. “Mă duc să bag un somn, că merit!”, îşi spuse mulţumit în sinea lui domnul J.
Spre seară, târziu, domnul J se pregăti să iasă în oraş la agăţat, sau, cum le spune celorlalţi autori, “mă duc să vorbesc cu nişte tipe din agenţii de publicitate să facem şi noi bani cu site-ul ăsta, să ne luăm salariile”. Drumul e lung până în centru, avu timp să tragă un somnic în metrou.
Ajunse înapoi acasă târziu, pe la 3 dimineaţa, şi se apucă de trolat pe facebook. “Uite mă cum am ajuns, să muncesc până la 4 dimineaţa”, a fost ultimul gând al domnului J înainte să adoarmă frânt de oboseală.