Doamna Camionagiu
De la o vreme constat că soţul meu începe să repete glumele şi enunţurile de tot felul. Are pentru orice gen de situaţie câteva trase la indigo. Bineînţeles, cine credeţi că le aude de fiecare dată? Abia când zâmbesc cu subînţeles, când nu mai râd decât de complezenţă sau nu schiţez nimic, îşi dă şi el seama: „A, asta am mai zis-o, ştiu”…
Iată câteva exemple.
ŞOFERIE
Când vede o maşină mare,scumpă, să zicem Hummer sau Dodge RAM 3500
Suspină lung şi zice:
„Da, nene, mare, urci bordurile uşor, cari cu ea, mi-ar pute şi mie aşa ceva… Da’ nu vreau să ştiu cât consumă!”
Apoi, dacă este într-o stare sufletească de excepţie, continuă cu una din glumele favorite:
„Şi să-mi dea unu gratis aşa o maşină, n-am, vere, bani nici s-o duc acasă! Hă, hă, hă!”
când se apropie de coloanele de maşini oprite la semafor şi vede că unul din spate e enervat de mersul lui prea încet şi dă forjă, intră în faţa lui şi rupe frânele, are aceeaşi replică:
„Băga-ţi-aş sârmă-n nas! Unde te duci, ai ajuns departe, este? Ştiam eu că e un guşter, l-am anticipat imediat.
Rahaţi cu ochi, sunt sătul de ei până-n gât!”. Nu uită să spună şi DOAMNE, IARTĂ-MĂ!, apoi meditează la distanţa uriaşă care i-a rămas până la smerenia la care visează.
când vede câte o puştoaică la volanul unei super maşini, în general jeep – Porsche Cayenne, X5 sau Q7 de 4.2 litri – şi care conduce prost, în opinia lui:
„Ia uite, bă nene, cine conduce maşini de astea! Normal că nu-i muncită de ea, se vede clar! Are 20 de ani, n-ar avea cum să fie maşina ei decât poate dacă e curvă de lux. Dar nu cred! Le dau maimuţoii ăştia bogaţi maşinile pe mână şi fetele-s varză! Eu nu le-aş lăsa decât pe Tico şi Matiz o vreme – mestecă în viteze, învaţă să te asiguri corespunzător, să anticipezi şi să ai răbdare, apoi mai vedem!”
LA RESTAURANT
La început nu-mi venea să cred câtă trecere la ospătăriţe are bărbatu-meu, ceva de speriat! Scena se petrece cam aşa: „Săru’ mâna! Ştiţi, eu o să iau ceva uşor, sunt la cură de slăbire!”.
Poanta ţine de fiecare dată. Ospătăriţa îl măsoară şi văzând că-l dă vântul jos râde. Numai că el abia acum aplică lovitura decisivă: „Vreau ceva uşor: o ceafă de porc…”.
La final, când achită nota de plată, lasă un bacşiş minim, dar suplimentează cu o poantă care merge de fiecare dată: „Şi bacşişul de la Becali!”…
URĂRI
Când e ziua cuiva, mai ales a unui prieten, nu se apucă să ureze ca tot omul: „La mulţi, sănătate, alea-alea”, ci urează „Sănătate, pace, bani” şi începe cu teoria:
„…şi să ai mulţi bani, domnule, că ai nevoie de ei! Zi că nu-i aşa! Toată lumea îţi urează fericire etcetera, dar unul nu-şi urează să ai bani.”
LA TELEVIZOR
Cea mai mişto este însă formula magică provocată de atingerea telecomenzii: „Iubi, în seara asta am chef să văd un film prost! Tu ce zici?”.
Eu ce să mai zic, doar cunosc pe de rost figura de la impusele nonculturale. Noroc că mai avem şi concedii, că mai plecăm de acasă şi uităm de televizor şi de toţi Steven Segalii şi Jakie Chanii din lume.
Şi de repetiţiile uimitor de spontane…