Adrian Călăraşu
Aţi observat că, mai nou, cărţile au autorul şi titlul trecute în partea de sus a fiecărei pagini? Pentru cine?! Un cetăţean dintr-o altă lume – una ceva mai logică decât a noastră – ar putea gândi că toţi locuitorii planetei pe care el tocmai o vizitează suferă de sindromul ăla care nu te lasă să te concentrezi pe perioade mai lungi de câteva secunde, sau că am putea fi ca un peşte de acvariu, care uită că a mâncat imediat după ce s-a întâmplat, iar apoi începe să mănânce din nou, până crapă. La fel de bine ar putea considera că suntem o rasă de ramoliţi, loviţi de alzheimer indiferent de vârstă, pentru că atâta timp cât uităm ce citim cu cartea în mână, înseamnă că avem o problemă.
Lăsând gluma la o parte, de multe ori e chiar aşa; la ce autori am văzut parcurşi de diverşi cetăţeni la metrou sau în troleu, multe dintre cărţi sunt justificat etichetate şi dedicate genului de om care îşi poate afla identitatea doar dacă scoate buletinul din buzunar.
PS: Ştiu că tocmai aţi parcurs o lectură literalmente uşoară, dar luaţi aminte la modul în care doriţi să interveniţi, pentru că tocmai am pus filtre împotriva comentariilor de genul “bine că eşti tu deştept”, “uite unde era marele erudit” sau “să scrie numai Julius, că el ştie mai bine “. Trăiască democraţia, zic!