Daily Cotcodac

De’ale falimentului: Caţavencu

Eftimie / Julius

O publicaţiune – sau, mai exact, marca acelei publicaţiuni – a fost cumpărată de directorul ei, după ce Finanţele Publice o băgaseră în faliment. Suma este de aproape un milion şi jumătate de euro, suficient să ţii Gloria Bistriţa încă un an în liga 1.

Ca ziarişti vechi, suntem familiarizaţi cu falimentul marilor mamuţi. Deja putem să ghicim cam cum vor urma lucrurile, făcând o comparaţie cu vânzarea uzinelor Tractorul, Rulmentul sau Roman, şi ei mamuţi ineficienţi, dar beneficiari ai unei nostalgii nejustificate.

O variantă ar fi ca noul proprietar să nu plătească suma, caz în care licitaţia se va relua. Până atunci are timp să o ia de guler pe Sabina Fati şi s-o întrebe, prieteneşte: “ce-ţi trebuie ţie, fă, Caţavencu?”. Sau să găsească un om entuziast, dispus să potcovească, pe banii lui, un cal mort. Apoi licitaţia va fi reluată şi marca se va cumpăra la un preţ rezonabil, gen 150.000 de euro.

Mai încurcată e varianta în care, prin absurd, Buşcu plăteşte banii, moment în care va trebui să respecte contractul de privatizare. La fel cum ăia de la Tractorul s-au angajat să construiască în continuare tractoare pe platformă, deşi tehnologia era veche şi nu le mai cumpăra nimeni, aşa şi Buşcu se va angaja să bage în continuare glume în Caţavencu, deşi sunt vreo 10 ani de când nu mai râde nimeni la glumele lor.

Eu (Eftimie sunt) ştiu, am scris odată rău de Caţavencu pe blogul meu şi am fost înjurat de fanii revistei cu nişte invective stranii de a trebuit să-l chem pe tata să mi le traducă. În ciuda bărbii albe care-i dă o aură de înţelept, nici tata nu a priceput înjurăturile, aşa că am intrat în ceasloavele bunicului, care a făcut Academia Militară la Odessa şi a fost copchil de trupă. Ei bine, abia cu ceaslovul în faţă am înţeles cam ce m-au înjurat oamenii de acolo.

Revenind, dacă Buşcu îşi permite un milion şi jumătate doar pe marcă, sigur îşi va permite şi o casă de avocatură bună care să-l scape de clauza asta cu glumele. Până la urmă nu-i aşa greu, probabil e suficient să i-l arăţi judecătorului pe Biju, o să înţeleagă că nu-l mai dezveţi la vârsta lui de glumele care încep cu „coane”. Şi dacă nici asta nu ţine, avocaţii Academiei Caţavencu l-ar putea chema la bară pe PiticiGratis, va lămuri repede nivelul maxim de umor din Academia Caţavencu: „Onorată instanţă, ce faceţi, coaie?”.