Raeţchi
Citesc pe realitatea.net: ”Profesor de religie, sancţionat după ce a descoperit Diavolul în şcoală”. Iar din ştire aflu un detaliu înduioşător, care defineşte laxa demonologie românească: profesorul de religie din Paşcani i-a dat elevului catolic în care sălăşluia Diavolul media 5.
Înţelegeţi cât de generoasă e etica românească atunci când vine vorba de formele absolute ale răului – pe care noi le diminutivăm ori le caricaturizăm amical: Michiduţă, Scaraoţchi, Sarsailă!?
Chiar şi atunci când îl întâlneşti pe Diavol în persoană şi vrei să-l pui cu botul pe labe, tot îi dai medie de trecere: o fi el dracu’, dar şi dracu’ e om, e păcat să-l laşi repetent, să-i strici vacanţa, să-i învineţească ta-su vreun ochi.
Nu se cade să-i produci deranj, cum ar veni.
Şi apoi, chiar şi un om al Bisericii poate avea îndoielile sale: dacă Apocalipsa se termină, totuşi, altfel? Pe unde scoţi cămaşa atunci? Ne e mai bine să procedăm cu prudenţă, să lăsăm o uşiţă deschisă, acolo?
– Maître, aşa erau vremurile, n-am avut de ales. Dar aţi văzut, v-am dat totuşi notă de trecere, deşi riscam enorm…