Ovidiu Eftimie
Ajuns la vârsta la care pot să spun pe un ton serios prostii de tipul “băă, pe vremea mea…”, am descoperit că, pe vremea mea, vârsta de 18 ani nu era aşa idealizată ca acum. Nu ştiu cum se face dar tot satyrii bătrâni sunt ăia care propagă chestia asta cu 18 ani, publicul ţintă vizat fiind destul de discret în privinţa avantajelor pe care le ai odată ce eşti major.
Păi hai să recapitulăm un pic. Cum era la 18 ani?
N-are rost să vorbim de băutură, de-aia există printre copii expresia “ce praf m-am făcut aseară”. Pentru că atâta ţin minte. Degeaba ai ficatul tânăr dacă n-ai jocuri în picioare. Trebuie şi nişte studenţie. N-are rost să vorbim nici despre job, că e simplu: e de căcat. Încă nu s-a inventat patronul român care să dea un salariu meseriaş unui tânăr de 18 ani, oricât de genial ar fi el. Dacă ar face asta n-ar mai avea cine să trimită bani în ţară şi ar cădea PIB-ul în cap.
Hai să vorbim despre sex, că ăla contează. La 18 ani toţi eram ca Fizz, vorbeam mult despre cum agăţăm gagici da’ practica ne omora (nu te supăra, Fizz, da’ te cam dai de gol când mângâi gagicile pe păr cu trabucu-n mână, aşa ceva nu se face nici măcar în videoclipuri. Mai întreabă şi tu în stânga şi-n dreapta, poate îţi explică cineva fără să râdă de tine când îţi află secretul). Sexul pe-atunci era cam ca twitterul acuma, dacă nu chiar mai scurt. Bine, cu excepţia lui Tudor Chirilă, pe el îl ţinea dublu, că mai şi plângea după, fiind un tip care nu se jenează să-şi arate sentimentele.
E-adevărat că pe-atunci băgam mai mult preludiu, ba câteodată doar atâta băgam. Când femeile povestesc de preludiu (din amintiri, aşa) se referă şi ele la perioada aia când se lăsau mai greu convinse. Asta dacă se lăsau convinse. Dacă nu, romantism, dragii mei, cât cuprinde, şi discuţii interesante despre cărţi proaste (“Elogiul mamei vitrege” vă spune ceva? Dar “Luni de fiere”?).
E-adevărat şi că făceam sex de foarte multe ori pe zi. De vreo trei ori înainte de întâlnire, o dată atunci şi, eventual, de vreo două ori după, în amintirea vremurilor bune.
Aşa cum facem şi-acum, cel puţin ultima parte.