Ovidiu Eftimie
Cu vreo 10 minute înainte de începerea transmisiei iese producătorul pe hol: “Băăă, s-a întâmplat ceva, care vine la emisiune?”. Plictiseală maximă, Radu Tudor fumează cu o privire încruntată o ţigare scumpă, un redactor se joacă Farmville, Ghişe a plecat la cealaltă televiziune.
“Să-mi bag picioarele, cine nu vine la emisiune ia penalizare. Vă fac referat la toţi!”, urlă producătorul, ca de obicei. Un producător bun de TV urlă tot timpul – “Să mor io, mă duc să îmi iau o cafea de la automat!!!”, “Mă-sa, e fix ora 7!!!!” sau “Mi-am luat ultimul Julvern de la Adevărul, penalizare la toată lumea!!!”
În trei minute sunt patru inşi în studio, plus moderatorul, care cască de-i trosneşte casca din ureche. Undeva pe planetă s-a petrecut un cutremur. Radu Tudor se încruntă şi mai mult, un sociolog se scobeşte între unghii cu ţepuşa de la mobil, al treilea invitat – un tip din redacţie – caută un pahar cu apă, al patrulea – probabil Cozmin Guşă sau Cristian Pârvulescu – citeşte Gsp-ul pe sub masă.
– Bine v-am găsit, exact acum câteva minute un cutremur de 7 grade pe scara Richter a devastat 70% din suprafaţa Togo-ului, sunt deja raportaţi 80.000 de morţi, spune moderatorul.
– George, scuză-mă că te întrerup, îl întrerupe Radu Tudor încruntându-se, din informaţiile mele, şi eu sunt, de obicei, un om informat, este vorba, deja, de peste 82,146 de morţi şi trei răniţi.
– Da, domnule Radu Tudor, mi se şopteşte acum în cască, informaţia este corectă.
– Aş dori să intervin, interveni sociologul, acum trebuie să discutăm foarte concret despre situaţia de acolo…
– Este clar că oamenii de acolo trăiesc o adevărată dramă, i-o tăie scurt moderatorul. Ce părere aveţi despre asta, domnule Pârvulescu?
– În contextul economic mondial, un asemenea cutremur nu trebuie să ne mire, răspunse rapid Pârvulescu, mirat că este el în studio, şi nu Cozmin Guşă, cum era normal.
– Domnilor, interveni al patrulea invitat, redactorul aflat de umplutură în platou, domnilor…
– Acest lucru nu mă miră, glăsui Radu Tudor, iar încruntarea sa deveni atât de cruntă încât părea să aibă doar o singură sprânceană.
– Ca sociolog m-am întâlnit deseori cu astfel de cazuri…
– Domule Pârvulescu, cum vedeţi dumneavoastră situaţia?, ţipă brusc moderatorul.
– Este destul de greu să descâlcim iţele întregii poveşti, comentă Pârvulescu, vizibil nemulţumit că a fost suprins de moderator în timp ce vroia să iasă din studio la o ţigară.
– Există un termen în sociologie care…
– Exact acum suntem în direct cu trimisul nostru special la faţa locului, Cristi Zărescu: Cristi, care e situaţia acolo?
– Sunt exact în epicentrul cutremurului, este plin de cadavre aici, personal sanitar şi garda naţională, întreg perimetrul e înconjurat de reporteri şi camere de filmat a celor mai bune televiziuni din lume, aşa cum este şi a noastră. Aş mai vrea să adaug că…
– Acest lucru nu mă surprinde, concluzionă Radu Tudor, în timp ce clădiri se dărâmau în spatele lui Zărescu. Dar deloc nu mă surprinde.
– Reclamă!!!, urlă producătorul, pregătit să fugă să-şi mai ia o cafea şi să verifice mailul.
– Mă aşteptam să intre publicitate, sincer vă spun că nu mă miră deloc, adăugă Radu Tudor.