Julius Constantinescu
Deşi pentru nou-născuţii de sex masculin din Baia de Aramă, judeţul Mehedinţi, fusese alocată o cantitate îndestulătoare de nume de Gheorghe şi Ion, fiul tehnicianului Stamatescu a primit, dintr-o eroare birocratică celestă, numele de Carmen. Nimeni nu a putut stabili cu exactitate vreo legătură între asta şi faptul că în zona Mehendinţi se găsesc cramele Terasele Danubiene, unde se produc apreciatele soiuri albe-seci Sevruga şi Beluga. La aproape 50 de ani de la această ciudată întâmplare, pentru inginerul Carmen Stamatescu nu mai are nici un fel de importanţă: „Ţi se pare anormal ceva cu care nu eşti obişnuit. Celor din jurul meu nu li se pare anormal. Nevastă-mea mă recomandă cu naturaleţe: Carmen, soţul meu”.
Copilăria şi-a petrecut-o în linişte fiindcă a crescut într-un sat de olteni şi nemţi, unde e totuşi greu de imaginat un nume de care să râdă nişte copii care, la rândul lor, purtau nume ca Sucă sau Friţ. Abia la liceu a început să realizeze că e diferit de ceilalţi. A răsuflat însă uşurat când şi-a dat seama că nu-i va fi chiar aşa de greu să răzbească în viaţă, de vreme ce inteligenţa colegilor săi cu nume normale se manifesta prin întrebări de genul: „Mă, Carmen e numele tău de familie?”. Ce să răspundă? „Da, mă, ai mei mi-au pus numele mic Stamatescu!”.
În 1980, a intrat la Institutul de Construcţii Bucureşti. În a treia lună de facultate, a primit o mustrare scrisă cu avertisment – Armata îl ameninţa cu puşcăria dacă refuză în continuare să se prezinte la unitate, o zi pe săptămână, pentru a-şi satisface stagiul militar obligatoriu pentru studente. Încă trei luni a mai durat schimbul de adrese dintre facultate şi Armată, să scape de puşcărie şi să-i retragă mustrarea scrisă, cu avertisment.
Apoi, problemele s-au mutat la cămin. Studenţii Ţicu Marian şi Stamatescu Carmen locuiau în aceeaşi cameră fără a fi căsătoriţi. Nu-şi mai aminteşte câte drumuri au făcut la secţia de miliţie, să le constate agentul constator sexul. Până la urmă, s-a plictisit şi s-a mutat cu o colegă, ca să nu-l mai frece nimeni la cap. N-a mai avut probleme decât pe stradă, la controale de rutină, când dădea plutonierul cu unghia să vadă dacă n-a schimbat poza: „Minte de miliţian; dacă schimbam poza, n-o puneam pe un buletin de femeie”.
După facultate, şi-a făcut stagiatura la Constanţa. A prins, în cele din urmă, un transfer la Bucureşti, la IACHIF. În timp ce tânărul inginer Stamatescu îşi făcea febril bagajele, directorul IACHIF tare se mai bucura citind pe foaia de transfer că tov. Stamatescu Carmen are sub 30 de ani – era o dorinţă mai veche de-a lui să îmbunătăţească media de vârstă a femeilor din proiectare. Pica numai bine, tocmai erau alegeri la organizaţia de femei din întreprindere şi nu aveau nici o candidatură pentru funcţia de preşedinte. „Tovarăşi”, le-a spus directorul celorlalte cadre de conducere convocate de urgenţă în biroul său, „propun să o alegem în funcţia de preşedinte al organizaţiei de femei pe tovarăşa inginer Stamatescu Carmen. Soseşte abia săptămâna viitoare, dar nu cred că ne va refuza. Ce dracu’, doar am transferat-o la Bucureşti!”. Lumea a îmbrăţişat cu căldură propunerea tovarăşului director şi lista cu noile cadre de conducere ale organizaţiei de femei din IACHIF a fost trimisă organizaţiilor de sector şi municipală. Totul a fost bine până când a sosit şi tânăra promovată. Puţin nebărbierită.
Tovarăşul director s-a făcut stacojiu la faţă. Ce mama naibii să spună forurilor superioare? Că au făcut lista în birou? Exclus. S-a făcut o notă prin care organele superioare erau informate că tov. Stamatescu Carmen a fost schimbată din funcţie. Răspunsul forurilor competente a fost cât de poate de clar: „Tov. Stamatescu Carmen nu poate fi schimbată din funcţie întrucât a fost aleasă prin alegeri democratice, în conformitate cu, etc”. După câteva luni bune de adrese trimise între diferite organe competente, tovarăşul Grigoriu a decis că e timpul să-şi asume răspunderea şi a informat personal despre întreaga tărăşenie. Într-o zi ploioasă de toamnă, tovarăşul Stamatescu a fost schimbat prin alegeri democratice din funcţia de preşedinte al organizaţiei de femei a IACHIF.
Îndărătul biroului său de la cabinetul de cadastru, expertize şi evaluări, inginerul Carmen Stamatescu e acum mult mai relaxat – capitalismul l-a scutit în mare parte de încurcături. Doar din când în când, câte un client îi mai aduce flori. În urmă cu ceva timp, cineva i-a adus doamnei inginer Carmen Stamatescu un mic cadou, un parfum de damă şi o cutie de bomboane de ciocolată. I le-a dat soţiei. Pe soţia lui Carmen o cheamă Simona.
la ora 12 vom publica Topul celor mai simpatice 100 de nume.