Radu Pircă
Domnul P. e la plimbare prin oraş, în principal penru că a ieşit soarele şi e mai cald decât în casă – domnul P. având alergie la dat caloriferele la maximum, o boală comună românilor peste o anumită vârstă, fizică sau doar mentală.
În faţa lui, un tânăr cu un teanc de fluturaşi. Pentru un împărţitor de fluturaşi, tânărul e foarte selectiv, aşa că domnul P. trage cu ochiul. Pe fluturaşi scrie ceva cu „Linux” care, din câte ştie domnul P., nu e un soi de roşii ieftine, deci nu prezintă interes. Dă să treacă pe lângă tânăr, când este oprit brusc de o întrebare obraznică.
– Lucraţi în IT?
„Cum îţi permiţi, impertinentule, nu vezi că sunt un intelectual?”, se pregăteşte domnul P. să-l pună la punct pe junele împărţitor de fluturaşi, dar se opreşte la timp. Se priveşte şi-şi dă seama nu-i va fi deloc uşor să-şi susţină afirmaţia. Unde-s papionul ori lavaliera? Părul e tăiat scurt, aproape milităreşte – unde-s pletele romantice, cu boarea lor de mătreaţă? În locul vestei în dungi care ar indica fără niciun dubiu profesiunea liberală, domnul P. descoperă un pulover normal, dezesperant de puţin scămoşat, de sub care iese gulerul unei cămăşi care, oricât ar încerca el, se vede că-i călcată. Geanta nu pare deloc croită pentru in-folio-uri, în schimb pare perfectă pentru un latptop – unde mai pui că arborează cu mândrie emblema unui prosper producător de calculatoare, nu pe cea a unei edituri falimentare.
– Lucraţi în IT? insistă tânărul cu fluturaşii.
– Da, spune domnul P. Lasă ochii în jos, înfrânt, şi ia un fluturaş.